Oaza de la asfintit - Baha Tahir

Primul roman cistigator al International Prize for Arabic Fiction
 
Capitanul Mahmud Abd el-Zahir pleaca alaturi de Catherine, sotia sa irlandeza, catre indepartata si salbatica Oaza Siwa, al carei guvernator a fost ales. Intocmai ca Egiptul lui Mahmud sau ca Irlanda lui Catherine, Oaza este un loc al ocupatiilor fara sir si al conflictelor singeroase, transmise ca un blestem de familie din generatie in generatie. Cu toate astea, destinul impartasit nu le usureaza stradania de a se intelege unii pe altii. Sub soarele necrutator din desert, fiecare isi traieste propriul conflict, propria drama: Mahmud, pe cea a istoriei recente a tarii sale si a rolului sau in ea, Catherine, cautarea febrila a mormintului lui Alexandru cel Mare, care s-ar putea ascunde in Oaza, iar localnicii, intrigile politice impotriva strainilor, dar si a rivalilor din interior. In fundal, confruntarea intre aceste interese care se intersecteaza si se ciocnesc pregateste terenul pentru o inevitabila tragedie.
 
„Desertul este un loc in care oamenii vin sa se descopere. Pentru unii, asta e o fericire, pentru altii, o catastrofa.” (Baha Tahir)
 
„Oaza de la asfintit este un roman ambitios, ale carui personaje evolueaza mai degraba ca niste simboluri decit ca oameni in carne si oase. Romanul lui Baha Tahir ofera o privire bine-venita asupra unei perioade zbuciumate din istoria Egiptului, insotita de portretul unui personaj extraordinar, disparut sub barbaria vremurilor: Alexandru cel Mare.” (The Guardian)
 
„Oaza de la asfintit are toate aparentele unei incursiuni in filozofia istoriei, a tradarii, a pasiunii si a fictiunii: fiecare dintre aceste teme este trecuta de Tahir prin filtrul unor povesti rascolitoare.” (The Globe and Mail)

Baha Tahir s-a nascut in 1935 la Cairo. A studiat istoria si jurnalismul la Universitatea din Cairo, iar la scurt timp dupa absolvire a inceput sa lucreze la Radio 2, canalul cultural al Radiodifuziunii Egiptene. Un foarte virulent comentator social in anii ’60, el a fost activ in cercurile intelectuale de stinga. In anii ’70, in timpul regimului lui Anwar Sadat, si-a pierdut slujba la radioul de stat si i s-a interzis sa mai publice, astfel ca in 1981 a decis sa emigreze in Elvetia si sa lucreze ca traducator la Natiunile Unite. A debutat in 1985, cu romanul La est de palmieri, caruia i-au urmat alte cinci, printre care Matusa Safiyya si manastirea (1991, Premiul Giuseppe Acerbi in 2000) si Iubire in exil (1995). A devenit curind unul dintre cei mai apreciati si mai cititi autori contemporani si, in 2008, a fost primul laureat al International Prize for Arabic Fiction, acordat celui mai bun roman publicat in limba araba, pentru Oaza de la asfintit.