Omul cu lupa - Nora Maria Vasilescu

Prozatoarea Nora Maria Vasilescu a debutat cu poezie in Romania Literara in anul 1986. Ulterior a facut parte din Cenaclul Universitas, condus de profesorul Mircea Martin. Filolog, etnolog, jurnalist si traducator, primul ei volum de poezie a aparut in SUA, 1997, iar in 2016 a luat premiul „Ioan Slavici” al revistei Tribuna din Cluj.

In prezent locuieste in Connecticut, dar mentine o apropiata legatura cu tara si nu exclude ca intr-o zi sa revina in Ardealul copilariei sale sau in Bucurestiul natal.

Omul cu lupa este al treilea roman al autoarei, dupa Orenda si Sapte Pici. Un roman al emigratiei, al violentei, dar si al vindecarii.

Profesorul Cornelius Todea a emigrat in SUA in 1992. Acum e vaduv, pe jumatate pensionat si se pregateste de o batranete morocanoasa, de tata dezamagit, undeva in Connecticut-ul rural.

Intra Viona, fosta studenta, agent la prestigioasa casa de licitatie Christie's din New York. Intre cei doi se leaga o prietenie din ce in ce mai interesanta, colorata de un senzualism initial inofensiv. Clientii Vionei, bogati intre bogati, au nevoie de expertize confidentiale ale obiectelor de arta pe care le vehiculeaza, iar Cornelius, in chip de connaisseur, e bine-venit si rasplatit ca atare. 

Mai mult decat banii si arta insa, pe cei doi ii unesc rani vechi si o cunoastere dureroasa, cea a violentei seamanului, care i-a lasat mutilati. Sub soarele de primavara al Texasului, dar si sub amenintarea sosirii iminente a fostului ei sot, poate psihopat, poate sadic, iubirea care s-a nascut din fugi si reveniri repetate isi cere drepturile, iar cei doi, ezitant si stangaci, pasesc peste diferentele de varsta si cultura. 

Impreuna, par sa inceapa un proces de vindecare, totusi, Viona continua a se desface in straturi de mister succesive. Ca sa-i ramana aproape, Cornelius ar trebui sa renunte la felul cum o viata intreaga a evitat situatiile complicate…

Din America pana in Romania si inapoi, cu un pas in civilizatia olandeza de secol 17, cel de-al treilea roman al Norei Maria Vasilescu adulmeca, urmareste si prinde o esenta umana identica siesi, de la extaz la lasitate si de la cruzime la adictie. Identica si niciodata la fel.

Fragment din Omul cu lupa:

"Heh. Poate c-o fi venit el din Europa de Est de pe dreapta si prea tarziu, dar macar tarziul asta il facea sa inteleaga. Viata in comunism ii daduse unelte de inteles asa cum niciunul dintre studentii lui nu avea. Colegii „destepti”, care scapasera de conferinte, de „evenimente” ale galeriei de arta, de „intalniri” cu elevii de liceu, cu „marele public” etc. etc., cei care-i laudasera mai sincer sau mai putin sincer aceste povesti nu banuisera niciodata – era convins! – cata parsiva prudenta, cata perversa abilitate si cata academica fatarnicie ingropase el intr-insele. Enorma. Chiar si dupa ce luase full-tenure. Luase prea tarziu, cam pe cand intrasera gemenii in liceu, cand devenise clar ca nici ei n-or sa ia vreo bursa, nici parintii n-or sa castige bani destui sa le plateasca vreun colegiu serios. Nu la notele lor. Profesorul Todea, calm si educat, traia la fel de calm si educat (bine, cam schiop) in povestirile sale despre portrete si scene biblice, peisaje si mitologie. Traise adica. Fiindca acum, pensionat si singur, putin ii mai pasa. Pastrase un curs de initiere si un post-doc pe care avea sa-l piarda curand, destui lupi tineri priveau cu interes intr-acolo. Era dispus sa le rada pe amandoua oricand din agenda. Profesorul Todea (ultima treapta) calm si educat, urma sa fie asasinat cu sange rece si mai cu seama cu o premeditare care datà de mult: ideea modelului Omului cu lupa i se nazarise cu mai bine de cincisprezece ani in urma. Asta-i!"