Ortodoxia si Religia Viitorului - ierom. Serafim Rose

  In ziua de 10 mai 1976, Parintele Serafim Rose se indrepta spre Manastirea Sfantul Gherman, aflata in muntii din partea de nord a Californiei. Se intorcea din Oregon, de unde tocmai ridicase un colet cu prima sa carte publicata - Ortodoxia si religia viitorului -, ce avea sa devina un catalizator al vietii duhovnicesti, in special in Rusia. Aceasta carte examina fenomenele religioase contemporane, manifestari ale unei „noi constiinte religioase" care pregatea instaurarea unei religii mondiale unice si marca inceputul unei „revarsari a duhului demonismului" din vremurile de pe urma. Nicicand nu mai fusese scrisa o analiza atat de patrunzatoare a curentelor si tendintelor spirituale ale secolului al XX-lea, caci nimeni nu le mai studiase intr-un duh atat de apropiat de intelepciunea netrecatoare a Sfintilor Parinti. 
   Intre 1970 si 1975, perioada in care Parintele Serafim si-a scris cartea, se considera ca majoritatea fenomenelor pe care le descria apartin unui curent marginal. El a inteles insa ceea ce urma sa se petreaca: a prevazut transformarea curentului periferic intr-unul din ce in ce mai larg acceptat. Parintele Serafim sesiza inspaimantatoarea unitate de scop, aflata in spatele unui evantai de fenomene aparent disparate, si intrevedea rezultatul final profilandu-se amenintator. 
  Calatorind catre sud, cu aceasta carte ce avea sa dezvaluie adevaratul chip al celor mai subtile forme de inselaciune demonica ale zilelor noastre, era firesc sa poposeasca la unul dintre centrele de iradiere a neo-paganismului american: Muntele Shasta. Considerat de unii ca loc sfant al populatiei de amerindieni, Muntele Shasta era de multa vreme un centru de activitati oculte, in plina efervescenta la acea vreme. Parintele Serafim parcurse o parte din drumul pe munte, in camioneta incarcata cu carti. Stand in picioare in umbra uriasa a muntelui, intr-un loc in care se tineau de obicei ritualurile neo-pagane, parintele intona cantarile Sfintelor Pasti, canta despre Invierea lui Hristos si biruinta Lui asupra lui Satan si a legii mortii. Un gand, pe care il mai avusese si in alte randuri, ii rasari in minte: „Aici trebuie sa vina un preot ortodox ca sa stropeasca muntele cu apa sfintita!" Mai tarziu, dupa hirotonirea sa intru preot, avea sa se intoarca si sa binecuvinteze muntele. Prin cartea sa insa avea sa faca mai mult decat atat: avea sa mute muntii.