Pachet Arta razboiului. 1. Arta razboiului, Sun Tzu; 2. Arta razboiului, Niccolo Machiavelli; 3. Arta razboiului, Sun Bin

Pachetul contine trei carti fundamentale ale practicii si teoriei conflictului militar, lecturile tuturor celor care au purtat razboiaie de atac sau de aparare, de la dictatori irationali pana la comandanti animati de patriotism.

1. Sun Tzu, Arta razboiului

„Arta razboiului“ este o carte care se invecineaza cu mitul. Cunoasterea oferita pe parcursul celor cateva sute de versete este una de tip biblic, iar misterul si numeroasele incertitudini biobibliografice au generat un plus de fascinatie. Atat despre Sun Tzu, cat si despre „Arta razboiului“ istoricii au foarte putine certitudini. S-a convenit ca tin de secolul al V-lea i. Hr., o epoca in care China trecea de la o armata de tip feudal la una profesionista... In mod straniu, autorul nu face nici apologia conflictelor, nici un elogiu pentru onoare. Dimpotriva, incurajeaza arta disimularii, a inselaciunii si a divizarii; ultimul capitol al cartii este dedicat spionilor si agentilor secreti.
De altfel, in ciuda conciziei si a frazarii esopice, Arta razboiului discuta marile si (la fel de) actualele probleme ale relatiilor dintre instantele de putere (fie ele state sau indivizi): razboiul drept, legaturile dintre puterea politica si cea militara, raporturile cu dusmanii etc. Spiritul lui Sun Tzu este prezent in lumea contemporana, in tot ce tine de concurenta, de strategii de marketing, de calcul rece al profitului

2. Sun Bin, Arta razboiului

„Arta razboiului“ a lui Sun Bin este un text esential al filosofiei militare chineze si al strategiei in general. Aceasta carte, pierduta vreme de doua milenii si redescoperita abia in 1972, nu a ajuns inca sa fie la fel de influenta precum volumul lui Sun Tzu, care este, fara indoiala, cel mai cunoscut tratat militar din lume. „Arta razboiului“ a lui Sun Bin este un insotitor indispensabil al operei lui Sun Tzu (despre care se crede ca a fost stramosul sau), dar merita sa fie citita per se, oferind o viziune autonoma filosofic si istoric.
O carte importanta atat pentru reflectia asupra vremurilor stravechi, cat si pentru intelegerea puterii, a conflictului si a conducerii din toate timpurile. Sun Bin, sfetnic al Regelui Wei din statul Qi, a scris la mijlocul secolului al IV-lea i. Hr., in perioada Regatelor Razboinice din China, o epoca de mari miscari militare. Noile arme au facut ca razboaiele sa aiba si mai multi morti, astfel incat, intre mijlocul secolului al IV-lea si mijlocul secolului al III-lea i. Hr., numarul victimelor pe campul de lupta a crescut de sute de ori. „Arta razboiului“ a lui Sun Bin este cheia intelegerii revolutiei tehnice si intelectuale care a facilitat o astfel de evolutie in eficienta razboiului.
„Arta razboiului“ il arata pe Sun Bin ca filosof al conflictului, dar el discuta razboiul si conducerea nu numai teoretic, ci si ca probleme practice, ca tehnici de aplicat in lupta.

3. Niccolo Machiavelli, Arta razboiului

Prima traducere integrala a unuia dintre textele majore ale stiintelor politice. Scrisa intre 1519 si 1520, „Arta razboiului“ are structura unui manual de afaceri militare, indispensabil in exercitiul de guvernare al principelui italian. Adresabilitatea a impus si forma discursiva a cartii. Niccolò Machiavelli a influentat stiinta politicii din secolul al XVI-lea si pana in zilele noastre, oferind sfaturi care sa poata anima virtutile diriguitorilor. Iar virtù, conceptul central al gandirii lui Machiavelli, acopera ca semnificatie capacitatea umana, eminamente politica, de a se adapta si de a inrauri cursul evenimentelor.
Avem aici descrierea compozitiei ideale a unei armate, batalion cu batalion, a manierelor de a construi o tabara, cu pozitiile precise ale fiecarui cort. Machiavelli rezuma toate aspectele de zi cu zi privind planificarea razboiului: armament, exercitii ale soldatilor, organizare a tacticilor, rol al ofiterilor, mod de asezare a fortificatiilor si de depasire a acestora, stratageme de atac etc.; propune si crearea unei militii nationale, singura armata capabila sa asigure o anumita continuitate a puterii militare.