Papa Francisc. Metafora discursului papal - Charles Ndhlovu

Schimbarea profunda a devenit cuvantul de ordine la Roma, din chiar primele sase luni de pontificat al Papei Francisc. Primul Papa provenit din cele doua Americii – cum s-a exprimat chiar el insusi: „venit de la capatul pamantului” – a adus o perspectiva profund innoitoare […], ceea ce inseamna mult mai mult decat un Papa care refuza sa se instaleze in palatul papal, care ia masa in refectoriul hostelului care il gazduieste, isi duce singur bagajul si se lanseaza in neasteptate apeluri telefonice, de pe mobilul sau, catre o multime de oameni necunoscuti, raspunzand in acest fel numeroaselor scrisori pe a caror plicuri singura adresa era „Papei Francisc, Vatican, Roma.” La fel de radical s-a exprimat si in declaratiile sale despre doctrina Bisericii. In cele doar 80 de minute ale unei conferinta de presa, noul Papa a anuntat schimbari in numeroase domenii, un mesaj reinnoit in aceasta luna, intr-un interviu de 12. 000 de cuvinte acordat unei publicatii iezuite, ceea ce a starnit o puternica unda de soc in Biserica Catolica. A criticat asezarea dogmei inaintea iubirii si a doctrinei inaintea ideii de a-i sprijini pe cei saraci. Toti au ajuns „obsedati” de avort, de casatoriile gay si de contraceptie, ceea ce a condus la o biserica cu „reguli marginite”. […] „Lucrurile trebuie reasezate intr-un nou echilibru” a incheiat Papa Francisc, „altfel insusi edificiul moral al Bisericii se poate prabusi, ca un palat construit din carti de joc, pierzandu-si totodata prospetimea si mireasma Evangheliilor”. Paul VALLELY

Biserica vie
In Biserica lui Iisus, temeliile ei vii suntem noi. Iisus ne cere sa-I construim Biserica; fiecare dintre noi este o piatra insufletita, o mica caramida, si fiecare contribuie la unitatea si siguranta Bisericii. El insa nu doreste ca noi sa ridicam o capela, in care sa incapa doar un numar mic de oameni. El ne cere sa facem o Biserica vie atat de mare incat sa poata cuprinde intreaga omenire, o Biserica care sa fie casa si adapost pentru fiecare.

[Crestini] adevarati, nu de parada
Sunt incredintat ca astazi samanta aruncata cade pe ogorul bun, ca voi vreti sa fiti acel ogor si nu doar crestini cu jumatate de norma, „scrobiti” si superficiali, ci crestini adevarati. Cautati bucata de pamant bun si lasati semintele sa cada acolo; veti vedea ca vor rodi. Stiu ca voiti sa fiti acel pamant roditor, sa fiti buni crestini, si nu crestini cu jumatate de norma, cei care doar vor sa para, dar nu sunt crestini adevarati.