Parintele Anton Benedict Bisoc, OFM Conv. Preot, profesor, provincial si martir - Fabian Dobos

Au trecut deja treizeci de ani de la caderea comunismului si saizeci de ani – anul acesta, in ziua de 15 iulie – de la trecerea la cele vesnice a pr. dr. Anton Bisoc, frate franciscan, preot, profesor si ministru provincial al Provinciei „Sf. Iosif, sotul preasfintei Fecioare Maria” a Fratilor Minori Conventuali din Romania, dar amintirea lui nu numai ca nu a disparut din mintile celor ce l-au cunoscut, ci chiar a crescut, pentru ca bunii crestini sabaoneni, halaucesteni si altii, care au avut fericirea sa-l vada si sa-l auda pe parintele, au avut grija sa lase sa rodeasca cuvantul Domnului semanat in inimile lor de acest apostol al lui Cristos, transmitand si noilor generatii memoria lui.

Rasfoind aceasta carte, pagina cu pagina, vom putea descoperi un preot franciscan convins pana in maduva oaselor de chemarea lui in urmarea lui Cristos, inteligent si darz, nesovaielnic in fata dusmanilor Bisericii, curajos, dar si prudent in luarea deciziilor necesare pentru sine si pentru poporul lui Dumnezeu incredintat lui, iubind cu patima dumnezeiasca pe episcop si pe preotii colegi, neclintit in dragoste si credinta, mai ales in fata reprezentantilor ciumei rosii care pusese stapanire pe tarisoara noastra. In sfarsit, un bun roman, iubitor al patriei sale, dovedit mai ales prin constructia de monumente pentru eroi.

Franturile de viata ale parintelui Anton prezentate aici ma fac sa constat ca el face parte dintr-un lung sir de episcopi, preoti, frati si laici sfinti pe care Moldova noastra binecuvantata i-a avut si inca ii mai are, astfel ca impreuna cu Sfintia Sa suntem datori a aminti si pe apostolul Neprihanitei, pr. Petru Maria Pal de la Luizi Calugara, pe marturisitorul lui Dumnezeu in inchisori pr. Matei Dumitru Sandu de la Sarata, pe medicul frate pr. Martin Benedict de la Galbeni, pe ciocarlia inchisorilor, pr. Gheorghe Dumitras de la Nisiporesti, pe aparatorul cauzei Bisericii, pr. Gheorghe Petz, si pe sfantul preot fara picioare, pr. Anton Demeter de la Butea, si pe multi altii, episcopi, preoti si laici, care ar putea sa stea foarte bine alaturi de marii fericiti si sfinti ai Bisericii universale. Din pacate, acestia stau inca in umbra, daca uneori nu sunt chiar uitati de tot, o cauza fiind mai ales educatia precara in acest sens a poporului nostru, atat din punct de vedere civil, cat si religios.

Aceste figuri sunt mult mai mult decat niste simple exemple de urmat. Mai degraba decat modelul ideal, ei sunt martorii vii si concreti ai realitatii mantuirii lui Cristos, dovada ca tinta, Cristos cel inviat, este viu si poate fi imitat. Si tocmai de aceea, avem mare nevoie ca cineva sa le scoata la lumina marturiile de viata, deoarece ei nu sunt numai predecesorii nostri in viata pamanteasca, ci si inainte-mergatorii in fata lui Dumnezeu.

Pr. Anton Bisoc, marturisitor al lui Cristos in mijlocul poporului lui Dumnezeu, in temnitele comuniste, in moarte si dupa moarte, ne este dat spre luminare si spre asumarea si trairea credintei noastre fara ocolisuri si compromisuri ieftine si ridicole. Fie ca amintirea lui sa ne incurajeze pe toti in urmarea lui Cristos si a Evangheliei sale, izvor de viata vesnica.

Inmiite felicitari pr. Fabian Dobos, profesor de istorie la Facultatea de Teologie Romano-Catolica din Iasi, dar si un foarte bun prieten, pentru ca a avut dorinta si pasiunea cercetatorului sa scoata din cufarul timpului care curge nemilos figura marturisitorului lui Dumnezeu, pr. Anton Bisoc.

Pr. dr. Patrascu Damian, OFM Conv.

Parinte Provincial