Pe pamant suntem stralucitori o clipa - Ocean Vuong

Bestseller New York Times, nominalizata la National Book Awards

Romanul de debut al poetului Ocean Vuong este portretul tulburator al unei familii, al prime iubiri si al puterii salvatoare a actului povestirii.

Pe pamant suntem stralucitori o clipa este scrisoarea unui fiu catre mama sa care nu stie sa citeasca. Naratorul, Little Dog, are aproape treizeci de ani cand scrie aceasta scrisoare in care scoate la lumina istoria familiei care a inceput inainte de nasterea lui – o istorie cu epicentrul in Vietnam - si de care se serveste apoi pentru a-i oferi mamei acces la portiuni din viata sa necunoscute acesteia, toate culminand cu o revelatie de neuitat.

Pe pamant suntem stralucitori o clipa este in egala masura despre puterea care vine din a-ti spune propria poveste si despre lipsa de putere care-ti anuleaza identitatea atunci cand nu esti auzit.

Cu o gratie si urgenta uluitoare, Ocean Vuong scrie despre oameni prinsi intre lumi diferite si intreaba cum ne vindecam si ne salvam unii pe ceilalti fara a uita cine suntem. Cum este posibila supravietuirea si cum o putem transforma intr-un fel de bucurie sunt intrebarile care propulseaza cel mai important roman de debut din multi ani.

"Pe pamant suntem stralucitori o clipa va fi descrisa - pe buna dreptate - drept o carte luminoasa, tulburatoare, importanta, necesara. Insa cuvantul la care ma tot intorc este cruda: atat de puternice sunt emotiile din ea si felul in care te simti dupa ce o citesti - razuit pana la os. Cu precizia poetului, Ocean Vuong investigheaza daca a-ti pune experienta in cuvinte poate crea punti peste rani intinse pe mai multe generatii si daca e posibil sa fim vreodata intelesi cu adevarat de cei pe care-i iubim cel mai mult." - Celeste Ng, autoarea romanelor Tot ce nu ti-am spus si Mici focuri pretutindeni

"Pe pamant suntem stralucitori o clipa este unul dintre cele mai frumoase romane pe care le-am citit vreodata, o minunatie literara si o opera de un extraordinar umanism. Este despre cine suntem si cum ne gasim pe noi insine in propriile corpuri, in ceilalti, in tari, pe acest pamant: o adevarata capodopera." - Max Porter, autorul romanului Durerea e o faptura inaripata

"Apare din cand in cand un scriitor care-ti taie respiratia. Citesc Pe pamant suntem stralucitori o clipa, iar prin trupul meu circula atat de putin aer in timpul lecturii. Cand scrisul e atat de bun, cine mai are nevoie de aer?" - Jacqueline Woodson, autoarea romanului Red at the Bone

"O scrisoare de dragoste vinetie, bulversanta care nu va fi trimisa niciodata. O marturie puternica despre magie si pierdere. O minune." - Marlon James, autorul romanului Black Leopard, Red Wolf

"Este unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit. Mereu imi doresc ca poetii mei preferati sa scrie romane, iar in cazul acesta dorinta mi s-a indeplinit. Ocean Vuong este un maestru. Cartea este o capodopera. Pe pamant suntem stralucitori o clipa aduce o oda pierderii si luptei, identitatii de vietnamez american, orasului Hartford din Connecticut, fiind in acelasi timp o oda epistolara inchinata unei mame despre care nu suntem siguri ca stie sa citeasca. Am indoit atat de multe pagini incat aproape am frant cartea - si odata cu ea, aproape m-am frant si eu." - Tommy Orange, autorul romanului There There

"Vuong este un scriitor curajos. Merge la sursa durerii si creeaza un roman saturat de tanjire si suferinta (…) Transformand emotionalul, visceralul, personalul in politic, el scrie un roman de neuitat - cu adevarat stralucitor -, o carte care urmareste sa-si afecteze cititorii la fel de profund cum este afectat Little Dog nu doar de iubitul lui, ci si de persoana care l-a adus pe lume." - Viet Thanh Nguyen, TIME

"Abordarea radicala a formei si combinatia curajoasa de reflexii personale, rememorari istorice si explorare sexuala il fac fara indoiala pe Vuong urmasul literar al lui Walt Whitman. Pornind de la o conditie cat se poate de marginala, a produs o opera lirica de descoperire de sine socant de intima si in mod pregnant universala." - Ron Charles, Washington Post