Pedagogia lui Cristos. Elemente de cristologie fundamentala - Bernard Sesboue

Pedagogia lui Cristos, genitiv subiectiv si genitiv obiectiv: acest titlu are, intentionat, un scop dublu. El evoca ceea ce a fost pedagogia lui Isus in modul lui de a revela si de a provoca credinta ucenicilor sai. El se refera, de asemenea, la pedagogia referitoare la Cristos pusa in act de cei care au misiunea de a vesti aceeasi credinta. Lucrarea face constant o trecere de la un punct de vedere la altul. Autorul este, intr-adevar, convins ca vestirea credintei astazi are tot interesul de a considera pedagogia lui Isus drept o referinta fundamentala: nu este doar o pedagogie a revelatiei, este o pedagogie revelata. Iata de ce aceasta carte – care incearca sa propuna cat mai bine datele teologice complexe si, din aceasta cauza, nu poate face economie de orice tehnicitate – se adreseaza nu doar celor care studiaza teologia, ci si crestinilor convinsi, care simt nevoia de a fundamenta ca sub-fundatie motivele pe care le au de a-l marturisi pe Isus din Nazaret drept Cristos si Domn, precum si tuturor oamenilor de bunavointa, care, preocupati de „cazul Isus”, cauta sa cunoasca pe ce cale si in numele a ce crestinii pot crede ca Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu.
Acest proiect este rodul unei convingeri si al unei opinii. Situatia culturala a timpului nostru arata cu evidenta ca nu se mai poate propune credinta crestina fara a propune, in aceeasi miscare, si accesul la aceeasi credinta. Nu mai este timpul – daca, de altfel, a existat vreodata cu adevarat – in care este suficient sa se afirme adevarurile de credinta, chiar in ordinea cea mai buna primita de la traditia catehetica, fara a spune, in acelasi timp, prin care demers si pe ce cale crestinii au ajuns la aceasta marturisire, ce devenire presupune ea, ce obiectii are de demontat, cum a aparut ea ca un act uman justificabil in fata ratiunii si a istoriei. Sa luam un exemplu deosebit de delicat: zamislirea feciorelnica a lui Isus. Prezentata in mod imediat si lipsita de contextul concret al evolutiei credintei in Cristos, ea nu poate sa para decat o afirmatie mitologica. Daca, dimpotriva, este luata in miscarea genezei credintei cristologice, atunci se descopera sensul si functia ei; actul credintei apare atunci posibil, pentru ca este fundamentat.
In acest spirit capitolele care urmeaza prezinta „elemente ale cristologiei fundamentale”, evident legate de expuneri ale teologiei dogmatice. Ele nu pretind sa propuna o cateheza cristologica, ci atrag atentia asupra unui numar de date a caror folosire in opera catehetica ar putea fi rodnica. Punctul de vedere dominant nu este „teologia relatarii”, adica aceea care scoate invatatura credintei din insasi urzeala naratiunilor biblice, ci pedagogia credintei.
Lucrarea cuprinde doua miscari si o concluzie. Partea intai, „Accesul la cristologie”, traseaza pe scurt cei doi timpi ai dezvoltarii acesteia, de ambele parti ale pragului, care este invierea.
Partea a doua, „Istoria si credinta”, se dedica problemei puse referitor la Cristos de timpurile moderne. Se cunoaste opozitia care a aparut intre Isus al istoriei si Cristos al credintei. Unde ne aflam astazi cu privire la acest punct crucial? In ce masura istoria poate suporta si verifica afirmatiile credintei? Cum aceste doua date se articuleaza intr-o unitate care respecta specificitatea acestor doua domenii? Analiza este introdusa de parcursul istoric al miscarii de balansare care i-a determinat de doua secole pe teologi sa dea, in mod succesiv, prioritate uneia sau alteia.
Unele capitole din aceasta carte au fost publicate sub forma de articole. Insa ele au fost prelucrate profund, aduse la zi si organizate in functie de un nou proiect. Altele sunt inedite. Ansamblul lor este departe de a fi complet. Asa cum sunt, ele ar putea folosi la adevarata intelegere a misterului de nepatruns al lui Cristos.
 
Bernard Sesboue