Pelerini la Muntele Athos - Ilie Rad

In prima parte, Pagini de jurnal athonit, sunt incluse impresiile, trairile, opiniile si interogatiile autorului, notate zilnic, „la cald”, in urma vizitarii unor asezaminte monahale: Biserica Protaton din capitala Kareia, Manastirea Cutlumus, Schitul Lacu, Schitul „Sfantul Andrei”, ManastireaVatoped, Manastirea Pantocrator, Schitul „Sfantul Prooroc Ilie”, Manastirile Stavronichita, Iviron si Caracalu, la care se adauga cateva chilii intalnite pe traseu.

Partea a doua contine un numar de 14 studii si articole, toate elaborate cu rigoare si obiectivitate stiintifica: I. Mihai Eminescu si strangerea de ajutoare pentru Manastirea Cutlumus, de la Sfantul Munte Athos; II. Cum am stabilit, la intoarcerea de la Muntele Athos, paternitatea a trei articole eminesciene; III. Intalnirea dintre Parintele Dionisie Ignat si Printul Charles (actualul Rege Charles al III-lea al Angliei); IV. Cum a fost organizata sarbatorirea Mileniului Sfantului Munte. Participarea Bisericii Ortodoxe Romane la festivitatile jubiliare; V. O scrisoare de la la Sfantul Preot Marturisitor Dumitru Staniloae; VI. Singura opera de fictiune din literatura romana despre Muntele Athos: romanul Muntele catarilor (1980), de Ion Brad; VII. Trei monahi romani de la Muntele Athos, in audienta la presedintele Nicolae Ceausescu (Atena, 28 martie 1976); VIII. Despre daniile facute de domnitorii romani catre Muntele Athos si cum ajungeau acestea la destinatie; XI. Secularizarea averilor manastiresti (inclusiv cele inchinate Muntelui Athos), in 1863, in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza; X. De ce sunt romanii singurul popor mare ortodox, care nu are la Muntele Athos o manastire proprie, ci doar doua schituri, in ciuda imenselor danii facute, timp de secole, asezamintelor de la Sfantul Munte? XI. Scrisori de la Arhimandritul Dometie Trihenea; XII. Calugarul dobrogean, Dionisie Exiguul, a fixat „cronologia erei crestine”, luand pentru prima oara, ca punct de plecare, pentru numararea anilor, Nasterea Mantuitorului; XIII. Athosul si schimbarea calendarului (1924); XIV. Etnologul Teodor T. Burada, in vizita la Muntele Athos, in urma cu 142 de ani.

Se adauga, in capitolul III, portretele unor monahi romani athoniti (Arhimandritul Chiriac Dimitriu (1858-1903), Sfantul Dionisie Ignat de la Colciu (1909-2004), Sfantul Parinte Petroniu Tanase (1916-2011), Arhimandritul Dometie Trihenea (1909-1985), Ieroschimonahul Stefan Nutescu, Parintele Pimen Vlad (n. 1970) si Parintele Teologos.

Capitolul IV include prezentarea a cinci carti dspre experianta athonita, semnate de Arhimandrit Ioanichie Balan, Horia Alexandrescu, Nicolae Baciut si Dan C. Mihailescu.

Se adauga un amplu interviu cu Protosinghelul Maxim (Iuliu-Marius) Morariu („Credinta e, in fapt, o stare a sufletului, nu o chestiune, care poate fi metronomizata scientologic”), cartea terminandu-se cu Anexe fotografice, grupate in sase sectiuni: 1. Personalitati romanesti, in vizita la Athos; 2. Personalitati romanesti, care au ales viata monahala; 3. Urme romanesti la locasurile athonite; 4. Sfinte Moaste, pastrate in asezamintele din Athos; 5. „Ascultari” calugaresti la Muntele Athos; 6. Mularii – animale folosite mult la Muntele Athos.

Dintre toate cartile despre Athos, aceasta are cel mai mare numar de ilustratii, pozitionate la sfarsitul fiecarui capitol, respectiv la Anexe: 382 de fotografii, majoritatea fiind color, unele publicate in premiera.

Concluzia autorului cartii ar putea fi exprimata prin cuvintele lui D. D. Rosca, prin care filosoful isi incheia capodopera sa, Existenta tragica, parafrazand, de fapt, cateva vorbe ale Sfantului Apostol Matei (5: 45), care spunea (in traducerea Mitropolitului Bartolomeu Anania) ca Dumnezeu „face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si face sa ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti”.

In finalul Prefetei sale la aceasta carte, Ilie Rad scrie: „Poate nicio alta Prefata la vreo carte de-a mea nu ar fi meritat mai mult decat acest volum, despre Sfantul Munte Athos, sa se incheie cu vorbele scrise in Pravila lui Vasile Lupu: „Sa nu se uite ca au scris mana de lut, supusa greselii.”