Placerile noptii - Lorraine Heath

Plecand la Londra pentru a razbuna moartea surorii ei, Eleanor Watkins nu se astepta sa se indragosteasca de barbatul care ii urmarea din umbra fiecare miscare. Dar curand nimic nu o mai poate tine departe de bratele ticalosului atragator, nici macar secretele periculoase pe care ea le ascunde. Puternic, intelegator si absolut irezistibil, James e tot ce isi doreste ea. Dar oare poate sa se increada in el indeajuns incat sa cedeze tuturor placerilor pe care noaptea le permite?
James Swindler a muncit din greu sa compenseze pentru trecutul sau intunecat. Acum se simte ca acasa deopotriva in saloanele stralucitoare ale Londrei si pe cele mai periculoase strazi ale orasului. Dar cand inspectorul primeste sarcina sa supravegheze o doamna misterioasa, banuita de intentii infame ce au drept tinta un lord cunoscut, e hotarat sa-si foloseasca talentele de seducator pentru a o convinge pe Eleanor sa-i dezvaluie planurile. In schimb, constata ca el este cel sedus, renuntand la tot ce pretuia si pentru care luptase intreaga viata, doar ca sa o protejeze pe ea indiferent de pretul pe care inima lui avea sa-l plateasca.

 

Fragment din roman:

 
    “Cand Swindler se trezi, afara se lasase deja intunericul, iar vantul urla, un sunet pierdut, care semana cu strigatele propriei inimi. Stiind tot ce stia despre inselatoria Emmei, cum se facea ca ii permisese sa-l farmece din nou? In ochii ei ar fi putut jura ca vazuse nu doar regret, ci si tandrete si un dor puternic care-l egala pe al lui.
    Se ridica pe marginea patului. Ameteala il coplesi, si astepta un moment ca sa ii treaca. Inima ii bubuia ritmic - banuia ca mai mult de la ce ii pusese Eleanor in whisky decat de la lovitura calului. Isi dorea sa o poata duce doar pe ea inapoi la Londra si sa o lase pe Emma aici, dar cum putea sa explice ca ii oferise un alibi? Oricum avea sa arate ca un prost, dar macar adevarul nu-i distrugea reputatia, doar i-o intina. Fara Emma ar fi considerat un mincinos, iar zilele lui la Scotland Yard s-ar sfarsi.
    Muncise atat de mult si din greu ca sa iasa din mahala, ca sa nu mai fie vazut drept fiul unui hot. Refuza sa accepte ca aceste eforturi sa fi fost in van. Desi era mort, tatal lui merita un fiu mai demn. Swindler fusese intotdeauna hotarat sa nu il dezamageasca.
    Se ridica si se duse la fereastra, privind afara, in intuneric. Ploaia batea in obloane. Prin lumina fulgerelor vazu crestele albe ale marii agitate in departare si copacii indoindu-se sub forta vantului. Se auzi un trasnet asurzitor. A locui atat de aproape de mare nu era pentru cei care se speriau usor de putere si de forta. Nu era de mirare ca Emma era atat de curajoasa. Fara indoiala fusese cizelata de aceste furtuni, cunostea puterea naturii, stia cum sa reziste atacurilor ei.
    Emma. Doar gandul la ea il umplea de sentimente amestecate: dorinta si aversiune. Ea si sora ei luasera justitia in propriile maini. La naiba cu toate, ar fi fost un ipocrit sa nu admita ca facea si el acelasi lucru cateodata.”