Podul de fier - Dorin Murariu

„Isi aminteste ea, mama, care i-a spus mereu ca, orice ar fi, valoarea triumfa si este rasplatita, prostii motivationale peste alte prostii, ca sa nu zica rahaturi, de faza de dupa absolvire cand ea, sefa de promotie, nu a primit singura bursa pentru doctorat fiindca mai candida si fata mediocra, daca nu de-a dreptul proasta, a unui deja pensionat profesor universitar, toti din comisie fusesera colegi cu acela, sigur ca sunt clisee, sigur ca asa se misca lucrurile, dar de ce regula este sa acceptam nulitatile si sa alungam valorile ca sa nu-i deranjeze pe cei dintai, de ce a trebuit ea sa mearga la doctorat tocmai in Anglia si apoi in Suedia, in Germania si iar inapoi in Anglia, ca la o conferinta internationala de la Bucuresti amaratii de la fosta ei facultate sa-i propuna sa participe si ea la concurs pentru un post, avertizand-o, totusi, ca se va prezenta si fiica cea mare a aceluiasi profesor pensionat, dar inca foarte influent, cum sa nu-i aleaga pe cei care au vazut in ea o minte luminata, ba i-a ales fara nicio ezitare si va pleca acolo fara sa se mai uite in urma la tara asta batjocorita de hoti, pomanagii si inculti, tampitul ala de banc are acoperire suta la suta…”

fragment