Podul Diavolului - Radu Paraschivescu

In multe colturi de rai se ascund samburii iadului. Un asemenea colt este Saint-Cirq-Lapopie, o asezare atarnata deasupra raului Lot si onorata candva de prezenta unui mare poet. Numai ca farmecul sub care cad turistii de cum pun piciorul in acest loc incepe sa se fisureze cand coaja aparentelor crapa si afisul pitoresc se vede strapuns de nelinisti, intrebari si secrete de demult. Ce ascund unul sau altul dintre localnici? Ce intamplari le-au marcat trecutul si revin ca sa le bantuie prezentul? Si mai ales ce legatura este intre vietile lor prinse in vartej si Pont Valentré din Cahors, ridicat cu peste sapte sute de ani in urma in orasul strabatut candva de muschetarii lui Dumas? Se spune, de altfel, ca fiecare pod are blestemul lui. Pentru unii, enuntul e un cliseu sau un carlig de marketing. Pentru altii, de exemplu pentru o cercetatoare septuagenara, un prilej de analiza amanuntita. Sa fie oare adevarat ca Pont Valentré sta sub un blestem iscat din incalcarea pactului cu diavolul? Si sa fie cu putinta ca un justitiar din umbra sa pliveasca buruienile umane din Saint-Cirq-Lapopie, manevrat de o confrerie cu un nume straniu?

Podul Diavolului este o aventura rural-urbana cu viraje, mistere si surprize. In acelasi timp, romanul lui Radu Paraschivescu il plimba pe cititor prin culorile si aromele din Périgord, indiferent daca e vorba de o pestera preistorica, un restaurant Michelin, o cetate straveche sau conacul unui baron ciudat, care isi ia paharele de acasa cand trebuie sa bea ceva in oras.

RADU PARASCHIVESCU (n. 1960, Bucuresti) traieste in Balta Alba si se viseaza la Roma. E mefient fata de avioane, reptile si sfaturile medicilor. Croieste articole pentru ziare si reviste, traduce romane, se ocupa cu hermeneutica ofsaidului in emisiuni de analiza fotbalistica si – mai rar decat i-ar placea – scrie carti. Are cativa prieteni francezi de nadejde (Millefeuilles, Plaisir Sucré, Macaron etc.), fara sa-si fi tradat prima iubita: ciocolata de casa. Se imbata cu vocea lui David Gilmour si chitara lui Mark Knopfler. Se indragosteste repede si-i trece greu. Detesta cliseele, laptele si broccoli. A scris despre nesimtiti, Inès de Castro, Maradona si Caravaggio.

Carti: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Masina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul rosu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirila pentru cea mai buna carte de sport a anului); Ghidul nesimtitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranzitia usoara. Mici rostiri cu talc (Humanitas, 2006); Mi-e rau la cap, ma doare mintea. Noi perle de tranzitie (Humanitas, 2007); Cu inima smulsa din piept (Humanitas, 2008); Racani, pifani si veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clisee. Aschii dintr-o limba tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astazi este mainele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuta carpatina (Humanitas, 2013), Muste pe parbrizul vietii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gandim. Noua colectie de perle romanesti (Humanitas, 2015), Povesti de dragoste la prima vedere (coautor, alaturi de Ioana Parvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana si Adriana Bittel – Humanitas, 2015), Romania in 7 gesturi (Humanitas, 2015), Astept sa crapi (de astazi, in prime-time) (Humanitas, 2016), Cum gandesc politicienii (Cum? Gandesc politicienii?) (Humanitas, 2016), Am fost candva femeie de onoare si alte povestiri (Humanitas, 2017), Cartea rasului si a cercetarii (Humanitas, 2017), Doua maturi stau de vorba. Scene romanesti (Humanitas, 2018), Orice om ii este teama (Humanitas, 2018), In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019), Omul care muta norii (Humanitas, 2019), Recviem vesel pentru tata (Humanitas, 2020), Vitrina cu sarlatani (Humanitas, 2020); Acul de aur si ochii Glorianei (Humanitas, 2021), Noi suntem romani (nimeni nu-i perfect) (Humanitas, 2022).