Poeme carnivore - C. Suditu

 

C. Suditu (n. 12 martie 1970, in satul Bajani, comuna Vadu Pasii, judetul Buzau) debuteaza in 2012 cu volumul de poezii „Sub gutui”, Editura Natiunea, Bucuresti, iar in 2014, publica volumul „Terra Nobilis”, la Editura Eikon, Cluj-Napoca. Locuieste in Vadu-Pasii (Buzau). Este prezent in antologia „Romeo si Julieta la Mizil”, editia a VI-a, 2012-2013, si in volumul colectiv „AntePortas – Pasi in cetate”, Editura Rafet, Ramnicu Sarat, 2014. Poemele sale apar in numeroase publicatii, precum: „Citadela”, „Cartelul Metaforelor”, „Don Quijote”, „Oglinda Literara” etc. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.

„Coborat din saua baladescului, C. Suditu aduna in strada tot arhondaricul european si tribal in vederea unui bal filosoficesc. La tot pasul, cuplaje imposibile: ratiune si dezmat, hazard si bariere. Lorelinele si Carmelinele asigura migratia dinspre austeritatea sceptica catre fierbinteli acrobatice. Vitalismul cu perspective a la Picasso este tinut in frau de o luciditate cinica. Rezulta mitologii urbane si comploturi galactice proferate la modul carcotas si cu imaginatie naucitoare, carnivora. Cand in scena patrunde Valentina, lexicul iubirii iese din purgatoriu si se revarsa intr-un paradis al meduzelor, demontat prin analize si ipoteze.” Felix Nicolau

"metamorfoza 
rataceam printre ciuperci urbane in care pandeau monstri 
cancerosi 
peste carcasa bituminoasa flegmele straluceau translucide 
in ochii visatoarei de serviciu 
magarul ragea de zece ori seara 
mai bland mai intelept mai sincer 

un-tbre cu roti lingeau dincolo de lampi 
ciupercile acestea in care locuiau insecte su 
prapuse 
im 
puse 
ex 
cluse 

cititorii mancau mititei si visau la Fratii Karamazov 
o turcana dezacordata imita Inno Alla Gioia intr-o bodega 
intr-un dans de mahoarca si necazuri inecate in votca 
botezata cu stil 

pe un perete suspendat o reclama 
Carmelina canta la nu stiu unde 
si ce nu-mi canta mie sa cante sanatoasa 

eram la zece metri in fata cand 
am cazut intr-o ureche de ac disperata 
ma asteptau niste indieni sa-mi ia scalpul 
mostenire de la mama 

ne-am luptat pana spre dimineata cand primul dintre ei 
mi-a cazut in gura era dulce i-am inghitit pe toti 
in afara de unul singur care mi se inchina ca unui zeu 

l-am inghitit si pe el din greseala vrand sa-1 pup 

in trunchiul unui copac toate planetele erau aliniate 
timpul mi-am zis metamorfoza trebuie sa con 
tinue 

mai bine lasa data viitoare cand o sa mai trec "