Poezii - Grigore Alexandrescu

Intr-o organizare cronologica a creatiei poetice a lui Grigore Alexandrescu, este evidenta adeziunea poetului la modelul preromantic francez, dominat de gustul pentru meditatia sumbra asupra destinului si efemeritatii civilizatiilor. Scriitura solemna cu ecouri din Lamartine nu face altceva decat sa “agraveze” starea de melancolie. Conditia funciara a personalitatii lui Alexandrescu e una romantica, elegiaca si meditativa inclusiv in epistole si fabule, chiar daca, formal, suntem intr-un gen literar constrangator.

Meditatiile si elegiile sunt infuzate cu teme esentiale ale romantismului si preromantismului: sentimentul tristetii metafizice, tema ruinelor, peisajul inserarii, iubirea exaltata sau tumultoasa, evocarea copilariei si a trecutului istoric, antiteza dintre nobletea constiintei poetice si mediocritatea societatii contemporane. Versurile lui Grigore Alexandrescu sunt raspunsuri la internalizarea asumata a framantarilor unei constiinte cautandu-si echilibrul interior in contextul unei lumi intocmite gresit, o lume guvernata de principiul malefic. Individual, singur si fara puterea de a se modela in acord cu lumea, este harazit sa caute fara speranta calea spre iesirea din criza. Resemnarea este refugiul pe care, in versuri de o expresivitate speciala, individul o alege ca ultima formula de supravietuire.

Lucian Pricop

Cuprins:

Suvenire si impresii – Trecutul. La manastirea Dealului, Umbra lui Mircea. La Cozia, Rasaritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Dragasani, O impresie. Dedicata ostirei romane, Anul 1840, Ucigasul fara voie, Frumusetea D-ei**, Suferinta, Inca o zi, Un ceas e de cand anul trecu, Buchetul, Reveria, Meditatie, Miezul noptei, Asteptarea, Inima mea e trista, Cainele soldatului.

Meditatii si elegii – Adio. La Targoviste, Intristare, Unirea Principatelor, Dedicata fiitorilor deputati ai Romaniei, Mariii sale domnului Alexandru Ioan I. Anul 1859, Pentru ziua intrarii sale in Bucuresti, Cantecul soldatului, Cometei anonsate pentru 13 iunie, Raspunsul cometei.

Epistole si satire – Epistola catre Voltaire, Epistola Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean, Satira. Duhului meu, Razbunarea soarecilor sau Moartea lui Sion.

Fabule – Toporul si padurea, Elefantul, Oglindele, Cainele izgonit, Soarecele si pisica, Privighetoarea si magarul, Cainele si catelul, Pisica salbatica si tigrul, Dervisul si fata, Dreptatea leului, Lupul moralist, Nebunia si Amorul, Lebada si puii corbului, Privighetoarea in colivie, Ursul si lupul, Boul si vitelul, Vulpea liberala, Mierla si bufnita, Cucul, Uleul si gainile, Cainele si magarul, Vulpoiul predicator, Privighetoarea si paunul, Magarul rasfatat, Papagalul si celelalte paseri, Catarul ce-si lauda nobilitatea, Bursucul si vulpea, Sarlatanul si bolnavul, Atelajul eterogen, Iepurele, ogarul si copoiul, Ursul si vulpea, Corbii si barza, Calul vandut si diamantul cumparat, Porcul liberat, Castorul si alte lighioni, Mielul murind, Zugravul si portretul, Catarul cu clopotei, Liseta, rata si gasca.

Referinte critice din Ion Ghica, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Pompiliu Eliade, Emil Garleanu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Perpessicius, George Calinescu, Paul Cornea.