Poezii. Poesias - Carlos Fradique Mendez

Fradique Mendes este un fenomen. Un fenomen istoric, literar, psihologic, in tot cazul, un fenomen. L-am "intalnit" cu zece ani in urma, cand, gratie unei burse Erasmus, am avut onoarea de a fi studenta Profesoarei Isabel Pires de Lima si am inteles ca Eca de Queiroz nu gresea atunci cand afirma, in numele lui Oliveira Martins, ca Fradique Mendes era "cel mai interesant portughez al secolului al XIX-lea". Impresia nu se datora insa misterului, amalgamului "de instincte romanesti si de ratiune exacta, de fantezie si de geometrie" sau altor trasaturi de caracter pe care Eca i le atribuia fictivului autor, ci faptului ca ma gaseam in fata celei mai mari farse din istoria literaturii. Faceam cunostinta, prin prisma operei A Correspondencia de Fradique Mendes, semnata de Eca de Queiroz, nu numai cu un heteronim (autor inventat, cu nume, biografie si stil diferite de cele ale autorului ortonim, adevaratul autor), ci si cu cel care, inexistent fiind, era, pe deasupra, "autor fara carti, scriitor fara scriere". - Cristina Petrescu

Autor fara o biografie reala, Fradique Mendes a fost plasmuit, in anul 1869 in "scandalosul furnal [...] de boema feroce" lisabonez, de trei dintre personalitatile cele mai stralucite ale Generatiei de la 1870: Eca de Queiroz, Antero de Quental si Jaime Batalha Reis. Patrunderea sa pe scena literara portugheza a anuntat nu numai dezlantuirea uneia dintre cele mai mari farse (caci cine, in epoca, nu voia sa stie unde se mai afla si cu cine se mai insotea acest dandy extravagant?), ci si aparitia noilor paradigme literare ale realismului si naturalismului. Poeziile prezentate in acest volum impresioneaza, asadar, nu numai prin desavarsirea tehnicilor si simtamintelor literare, ci si prin succesul unicului proiect de heteronimie colectiva din istoria literaturii universale. 

Autor sem biografia real, Fradique Mendes foi imaginado, em 1869, na "escandalosa fornalha [...] de boemia feroz" lisboeta, por tres das mais brilhantes personalidades da Geracao de 70: Eca de Queiroz, Antero de Quental e Jaime Batalha Reis. A sua estreia no palco literario portugues anunciava nao apenas o desencadeamento da maior farsa (pois quem, na altura, nao queria saber onde estava e por quem estava acompanhado este dandi extravagante?), mas tambem o surgimento de novos paradigmas literarios: o realismo e naturalismo. Os poemas apresentados neste volume impressionam, portanto, nao apenas pelo aperfeicoamento das tecnicas e dos sentimentos literarios, mas tambem pelo exito do unico projeto de heteronimia coletiva na historia da literatura universal. 
 
Traducere din limba portugheza, prefata si note de Cristina Petrescu