Politica de cadre a securitatii (1948-1989) - Liviu Plesa

Pe toata perioada de existenta a regimului comunist Securitatea a fost principala institutie de forta din stat, astfel incat, atat pentru Gheorghiu-Dej, cat si pentru Nicolae Ceausescu, cei doi lideri politici care au condus partidul-unic, a fost de maxima importanta detinerea controlului politic integral asupra institutiei, nu doarla varf, ci si la nivelurile superioaresi teritoriale de conducere, din dorinta de a avea la indemana un instrument represiv cu ajutorul caruia sa pastreze si sa exercite puterea politica pe care au obtinut-o. Tocmai de aceea, ambii conducatori ai partidului au intervenit in politica de cadre a Securitatii atat pentru a-i indeparta pe acei angajati superiori care potential puteau sa fie fideli altor lideri ai partidului (mai exact Ana Pauker si Teohari Georgescu pentru Gheorghiu-Dej, respectiv Alexandru Draghici pentru Ceausescu), cat mai ales pentru a instala in functiile de conducere centrale, dar si regionale, lideri sau activisti superiori de partid de incredere sau pentru a promova de jos ofiteri carieristi, care astfel le deveneau obedienti.

Eficacitatea oricaror servicii de informatii este data de valoarea cadrelor, atat a celor de conducere, cat si a celor de executie. Pentru puterea politica de tip comunist instalata in Romania in 1945, Securitatea avea nu doar un simplu rol informativ, ci si un pronuntat caracter represiv, fiind principala institutie prin care se asigura controlul societatii si implicit mentinerea P. C. R. la putere. Pe parcursul celor 45 de ani de regim comunist, metodele de actiune a Securitatii au cunoscut schimbari semnificative, in functie de modificarile politicii interne a partidului, de situatia externa si desigur de dinamica situatiei informativ-operative. Toate acestea s-au reflectat si asupra profilului angajatilor Securitatii, care trebuia sa se plieze pe noile necesitati ale institutiei. Tocmai de aceea, politica de cadre a acestei structuri a avut cateva caracteristici aparte fata de cele ale serviciilor de informatii din statele democratice. O problema avuta insa continuu in vedere a fost aceea a profesionalizarii ofiterilor si subofiterilor, a caror eficacitate in actiune a crescut in timp.