Politica statului sovietic fata de cultele din R. S. S. Moldoveneasca - Ludmila Tihon

Acasa › Societate › Historica › O sinteza istorica despre atitudinea regimului sovietic fata de Biserica din Basarabia ocupata
O sinteza istorica despre atitudinea regimului sovietic fata de Biserica din Basarabia ocupata

Galerie foto (1)Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 10 Noi, 2013
In mai multe randuri am abordat problematica persecutiei sovietice fata de Biserica Ortodoxa din Basarabia. Am adus in atentie aspecte inedite si consideratii menite sa ne ajute sa cunoastem si sa intelegem acest trecut tumultuos. Iata ca avem bucuria de a prezenta o lucrare sinteza despre atitudinea regimului sovietic din Basarabia fata de Biserica. Este vorba de cartea istoricului basarabean Ludmila Tihonov, cu titlul „Politica statului sovietic fata de cultele din RSS Moldoveneasca (1944-1965)“, aparuta la Editura Prut international din Chisinau, in anul 2004. Lucrarea este structurata pe cateva capitole tematice: „Statul sovietic si Biserica“; „Lupta regimului comunist impotriva cultelor (1944-1965)“ si „Educatia ateista - parte componenta a propagandei comuniste. Rezistenta religioasa anticomunista“, pentru ca in final sa fie anexate o serie de documente de arhiva. Autorul si-a redactat cartea pe o cercetare minutioasa in Arhivele Nationale ale Republicii Moldova si in biblioteci. Daca la prima vedere am crede ca regimul sovietic depasise faza revolutionara, prin care Stalin in timpul „marelui razboi de aparare a patriei“ aprobase legalizarea Bisericii Ruse, prin cartea Ludmilei Tihonov descoperim cum Partidul bolsevic nu a renuntat la ceea ce proclamase inca de la inceputul revolutiei, anume desfiintarea Bisericii si curatarea societatii de orice amprenta de spiritualitate. In cazul Basarabiei, cat si al celorlalte spatii reocupate de Armata Rosie, multi clerici ortodocsi au cunoscut persecutia pe motivul colaborarii cu „ocupantul“ din timpul razboiului. A urmat evenimentul care a bulversat intreaga Rusie sovietica si nu numai, anume decesul lui Stalin, si care a determinat inevitabila lupta pentru putere de la varful Partidului bolsevic. Odata recunoscut ca lider sovietic, Hrusciov s-a confruntat cu miscarile antisovietice din lagarul socialist. Abia inabusite, acestea au constituit motive pentru declansarea unei alte persecutii, prin care Uniunea Sovietica sa se curete definitiv de orice comportament religios. Cu ajutorul cartii Ludmilei Tihonov putem intelege in ce mod s-a desfasurat persecutia bolsevica la adresa Bisericii din Basarabia. Potrivit informatiilor publicate de istoricul basarabean, pe scurt evenimentele s-au succedat astfel: la 17 martie 1959, imputernicitul pentru probleme ale Bisericii Ruse de pe langa consiliul de Ministri al Republicii Sovietice Moldovenesti este schimbat. Totodata, doua biserici din Chisinau, vechea catedrala si „Sf. Ilie“, sunt scoase de pe lista monumentelor istorice, urmand a fi demolate in contextul sistematizarii orasului Chisinau. Revenind la noul imputernicit, A. Oleinik, intr-un memoriu inaintat Consiliului de Ministri al URSS califica activitatea predecesorului sau ca nesatisfacatoare, aratand ca vina pentru lacune o poarta conducerea Republicii Moldova, prin „incalcarea flagranta a legislatiei sovietice fata de culte“ care a condus „la diminuarea transpunerii in viata a programului Partidului Comunist fata de religie si Biserica“ (p. 46). In consecinta, guvernul de la Chisinau ii acorda tot sprijinul. Oleinik se arata revoltat fata de aplicarea cu prudenta a planului de inchidere a bisericilor: „Pentru inchiderea celor 580 de biserici va fi nevoie de aproape 10 ani“. Cere ca tinerii preoti sa satisfaca serviciul militar si mai multe biserici din Chisinau sa fie inchise („Adormirea Maicii Domnului“, „Sf. Gheorghe“, „Sf. Imparati“). Un pretext de inchidere a bisericilor este invocat in vara lui 1959. Datorita recoltei bogate de cereale, Oleinik cere depozitarea acestora in biserici (p. 47). Odata folosite in acest scop, bisericile deveneau magazii si, deci, erau inchise pentru credinciosi. Dar acestea nu l-au multumit pe zelosul bolsevic. A dispus ca bisericile care nu mai functionau sa fie inchise, fara drept de redeschidere, iar cele inchise in perioada 1940-1941 si redeschise de „ocupantul roman“ sa fie inchise definitiv. De suferit au avut si clericii, care erau invinuiti de autoritatile sovietice de „instigare impotriva regimului sovietic“, de colectarea neautorizata a mijloacelor pentru repararea bisericilor sau de prestarea serviciului divin la credinciosi in afara parohiei pentru care fusesera recunoscuti (p. 48). Situatiile cele mai dificile sau consumat totusi in cazul desfiintarii manastirilor, la unele inregistrandu-se chiar revolte impotriva autoritatilor statului. Astfel de secvente tragice din istoria recenta a Bisericii sunt documentat prezentate in cartea Ludmilei Tihonov, care ne ajuta sa intelegem politica statului sovietic fata de Biserica din Basarabia ocupata. Este un indemn la descoperirea martirajului pe care clericii si bisericile de peste Prut l-au cunoscut sub un regim declarat impotriva lui Dumnezeu.