Portia de existenta - Victoria Milescu

Cartea Portia de existenta are ca motto un citat din Nietzsche, ceea ce ar putea insemna ca poeta se dreneaza spre o poezie filosofica, o poezie resorbita din cercul stramt,  invocat si de Eminescu la vremea lui. Poetii, spunea autorul lui Zaratustra, nu se rusineaza de propriile lor experiente – ei profita de ele. Or, o experienta, oricare, reclama din capul locului o portie de existenta in care ne miscam si din care nu ne este ingaduit sa evadam. Unde sa evadam? Intr-o alta lume? Dar mai este o alta lume paralela sau in prelungirea celei date? Poate cea subiectiva – Sinele si Eul –, dar poeta nu pare interesata de ceea ce intalneste aici, in ungherele interzise altor priviri curioase.  
      Dezinhibata si eliberata de orice prejudecati interdictive, poeta consimte sa dea seama de ce se petrece in portia sa de existenta, in cercul sau intim de viata, si sa gliseze curajos in banalitatea vietuirii in imanenta, in hic et nuc-ul ce i-a fost harazit. Cum spunea Nietzsche in motto-ul sau: nu se rusineaza de propria sa experienta, ci profita de ea, ba chiar o expune public, in vitrina cu obiecte de unica folosinta. Pune petale de trandafiri/ pe patul cel nou/ aprinde lumanari parfumate/ iar vinul rosu/ sa curga pe trepte pana in strada/ sa-si moaie in el buzele calugarii tineri/ mergand doi cate doi/ vecinii sunt pregatiti pentru orice/ bat la usa: in numele legii deschideti deschide-ti/ inima altfel sparg cerul cu sfinti cu tot! (Portia de existenta).
     [...]
     Evident, absurdul nu este prohibit nici in habitatul portiei de existenta circumscrisa dispunerii lirice, dar autoarea nu-si face probleme, viata insasi se compune din nimicuri, din truisme, din platitudini. Dupa ce-a dialogat cu divinul, dupa ce-a cochetat cu nestatorniciile unui Eros capricios si nestatornic, dupa ce-a explorat fenomenologia Eului – ratacit intr-o lume nesabuita – poeta se retrage in imanenta si aduce in partitura lirica portia sa de existenta plina de lentoare si silnicii. Este o schimbare de cod, dar volumul asupra caruia ne-am aplecat in aceste randuri ocazionale este si un semn de maturitate deplina, cum ne-a si obisnuit in volumele sale anterioare. O felicitam pe autoare pentru aceasta noua ipostaza lirica pe care o recomandam calduros tuturor celor doritori de poezie buna.
Ionel Necula