Portrete si statui cu oameni si animale - George Rizescu

Prozatorul satiric George Rizescu, autor a peste 10 romane, individuale si reconstruite in trilogii, nu a ajuns la notorietatea pe care o merita cu prisosinta, atat pentru calitatea, cat si pentru specificitatea rara a scrierilor sale, in contextul literaturii actuale in care comicul si satira sociala nu sunt foarte cultivate. Daca adaugam si debutul intarziat, dupa ce generatia sa ajunsese la apogeul exprimarii personale, ne putem explica abundenta aparitiilor sale, dupa anii 2000, rezolutia singulara a cartilor si unitatea operei integrale.

Romanul de debut Sarlatanii (1993) este imediat reluat si amplificat in Sarlatanii sau Igor Salvache-Romanu si Revolutia (1995), Guvernarea lui Salvache (1998) si  Parlamentarii lui Salvache (2003). Succesul primelor romane l-au determinat pe autor sa rescrie si sa restructureze materia epica deja cunoscuta in trilogia Saga lui Igor Salvache, cu romanele Saga lui Igor Salvache,  Parlamentarii lui Salvache si Marea Spovedanie (2008).
Cum se vede, dl. George Rizescu este autorul unui proiect romanesc de ample dimensiuni, a unei cronici de epoca exprimata prin reprezentativitatea negativa a unui personaj.

A spune ca dl. George Rizescu este un umorist, un simplu autor comic nu este doar o informatie incompleta, ci o afirmatie integral neadevarata.
Autorul celebrului personaj Salvache, erou al unui serial de amplitudine, cu vasta semnificatie, a acumulat treptat o opera de rezistenta cu multiple semnificatii.
Dl. George Rizescu este parintele unei extinse satire politice care are ca raza de actiune intreaga perioada de la Revolutia decembrista pana in zilele noastre. Mai mult decat atat: creatia satirica de subtil rafinament propune un nou tip de autor care elaboreaza din chiar centrul creatiei sale, relateaza in direct epopeea politica redundanta si infractionala a unei intregi clase politice care se socoteste performanta si aleasa sa conduca destinele unui popor credul, docil, usor manipulabil. Pana la urma „poporul” socotit „rabdator si permisiv”, si nu e putin lucru, se stie, se dovedeste puternic si justitiar, reusind sa arunce din saua puterii clica de politruci insatiabili, ca un armasar puternic si nedomesticit care nu suporta fraul.
Miza scriitorului este insa foarte mare, dincolo de creionarea unui personaj de neclintit si a unor situatii exponentiale, el reusind o larga panorama sociala a intregii perioade postrevolutionare fara echivalent in literatura ultimelor decenii.  [...]
Am putea spune ca autorul e din familia satiricilor melancolici sau de-a dreptul tristi pentru ca e nevoit sa faca act de salubrizare sociala, sa identifice megalomania, impostura si furaciunea, pentru asanarea societatii romanesti de toate racilele tranzitiei intre doua modele de civilizatie cu valori diferite, dincolo de valorile eterne ale comunitatilor nationale.
Aureliu Goci