Post-scriptumul comunist - Boris Groys

Deopotriva Lenin si Stalin, precum si, mai tirziu, Mao si-au folosit puterea pentru a tot stirni revolutiile si astfel a guverna. Au vrut sa fie mereu mai dialectici decit istoria insasi, cu un pas inaintea ei. Cea mai mare spaima a lor era: sa nu ajunga prea tirziu – sa nu piarda momentul in care s-a anuntat schimbarea. Aceasta dorinta de schimbare, de nou inceput, domnea in Uniunea Sovietica si dupa moartea lui Stalin. Curind dupa aceasta a inceput de fapt marea destalinizare. Chiar si mentionarea in public a numelui lui Stalin era atunci interzisa sau cel putin redusa la un minim absolut, scrierile lui devenind inaccesibile, faptele lui fiind sterse din cartile de istorie. Si-a venit apoi epoca Brejnev, epoca asa-numitei stagnari. De fapt, aceasta epoca a fost varianta sovietica de belle époque – oamenii au inceput sa se plictiseasca. Partidul a reactionat la plictiseala lor crescinda cu lozincile staliniste: restructurare si accelerare (perestroika i uskorenie). Ca in epoca stalinista, se gindea si se practica, drept cale de accelerare, restructurarea, schimbarea sau metanoia. Caci iarasi se voia o rapiditate mai mare decit a istoriei, decit a timpului. Boris Groys

Boris Groys (n. 1947 in Berlinul de Est) a urmat studii de filosofie si matematica la Universitatea din Leningrad (1965-1971), dupa care a lucrat ca asistent de cercetare la institute din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistica Structurala si Aplicata din Moscova pina in 1981, cind emigreaza in Germania. Profesor invitat la University of Pennsylvania (1988) si la University of Southern California, Los Angeles (1991). Doctoratul in filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994 este profesor de teoria artei, filosofie si teorie a mediilor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, Germania. Membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, autor de expozitii si eseuri cinematografice.
Bibliografie selectiva: 
Gesamtkunstwerk Stalin. Die gespaltene Kiltur in der Sowjetunion [Stalin - opera de arta totala. Cultura scindata din Uniunea Sovietica], München-Wien 1988; Dnevnik filosofa [Jurnalul unui filosof], Paris 1989; Die Kunst des Fliehens [Arta fugilor] (in colaborare cu Ilya Kabakov), München-Wien 1991; Zeitgenössische Kunst aus Moskau - Von der Neo-Avantgarde zum Post-Stalinismus [Arta contemporana la Moscova - de la neoavangarda la poststalinism], München 1991; Über das Neue. Versuch einer Kulturökonomie [Despre nou. Eseu de economie culturala], München, 1992; Utopia i obmen [Utopie si schimb], Moscova 1993; Fluchtpunkt Moskau [Punctul de fuga Moscova] (Ed.), Stuttgart 1994; Die Erfindung Russlands [Inventarea Rusiei], München 1995; Die Kunst der Installation [Arta instalatiei] (in colaborare cu Ilja Kabakov), München 1996; Kierkegaard. Schriften [Kierkegaard. Scrieri] (Ed.), München 1996; Logik der Sammlung. Das Ende des musealen Zeitalters [Logica colectionarii. Sfirsitul epocii muzeale], München 1997; Kunst-Kommentare [Comentarea artei], Viena 1997; Unter Verdacht. Eine Phänomenologie der Medien [Sub semnul intrebarii. O fenomenologie a mediilor], München, 2000, Traumfabrik Communismus. Die visuelle Kultur der Stalinzeit. Dream Factory Communism: The Visual Culture of the Stalin Era [Fabrica de vise a comunismului> Cultura vizuala a erei staliniste], Ostfildern-Ruit, 2003.