Pretul libertatii. Insemnari din revolutia mea - Mioara Roman

 

Aceste insemnari sunt amintirile mele, ale unei sotii si ale unei mame, totodata. Sunt prin excelenta subiective, dar drepte, fara sa fieinsemnarile unui istoric. Daca voi fi gresit cu ceva, cu vreun detaliu, de exemplu, nu fiti, totusi, aspri, nu a fost nicio clipa din rea intentie. Cu timpul, amintirile fiecaruia dintre noi se transforma in esente care nu mai retin detaliile. Mai am atatea de povestit, insa, si voi avea si mai mult loc pentru detalii.
Mioara Roman
 
— Mama, vino, ca e tata la televizor!
— Termina cu prostiile!
— Mama, iti spun ca e tata la televizor!
Am venit, l-am vazut si…
— Nu se poate sa-mi faci asa ceva!
*
— Ce ramane din istorie dupa ce ai trait-o, doamna Mioara Roman?
— As minti daca as spune ca istoria nu este ispititoare cand o traiesti. Aventura mea a fost, insa, mai degraba cea a sotiei si mamei. Iar cand aventura ta personala se conjuga la timpul istoriei, ea poate deveni opresiva. Dupa 1989, mai multe evenimente, istorice – se pare–, mi-au invadat viata si mi-au ingradit libertatea personala prin poveri adeseori greu de purtat. A fost adeseori la fel de greu ca o privare de libertate. Trebuia sa-mi recastig libertatea necontenit, cu ziua si cu ora – cum spuneam uneori. Era altfel decat inainte de ’89.
Am platit un pret al libertatii pe care inca imi este greu sa-l masor.
Mioara Roman