Psihoterapie pozitiva. Teorie si practica - Nossrat Peseschkian

In esenta sa o terapie scurta, psihoterapia pozitiva are la baza o conceptie umanista, sustinuta de cercetari transculturale si materializata printr‑o abordare psiho‑ dinamica. Toate acestea o fac extrem de actuala si de utila in contextul contemporan al intersectarilor continue intre culturi extrem de diverse, adesea pe fondul unor traume si neintelegeri majore. Cartea se adreseaza psihoterapeutilor din orice orientare, psihiatrilor, medicilor in general, dar si publicului larg, ce va gasi in ea perle de intelepciune orientala si o perspectiva diferita asupra propriilor probleme.

Prof. Nossrat Peseschkian (1933–2010) a fost neurolog, psihiatru si psihoterapeut. Este intemeietorul scolii de psihoterapie pozitiva, pe care a dezvoltat‑o de‑a lungul a 40 de ani. A obtinut numeroase premii pentru activitatea sa, culminand cu o nominalizare la Premiul Nobel pentru Medicina si Fiziologie in 2009. La Editura Trei a mai aparut Povesti orientale ca instrumente de psihoterapie.

In aceasta carte sunt descrise principalele tulburari psihice si psihosomatice. Pe langa aceasta, sunt prezentate modelele de baza ale tratamentului psihoterapeutic al acestor tulburari. In sensul psihoterapiei pozitive, tratamentul nu se limiteaza doar la cel aplicat in interactiunea medic‑pacient, ci include strategii de autoajutorare si mijloace preventive de educare. Scopul este familiarizarea medicului care nu detine o specializare terapeutica cu metodele practice, precum si facilitarea abordarii de catre profani a unei perspective diferentiale asupra bolilor psihice, privite de obicei printr‑o lentila a prejudecatii. Fiecare grupa de teme abordate este completata printr‑o poveste orientala interpretata critic, ca ajutor in intelegerea problemei in cauza.
- Nossrat Peseschkian 

Adesea, in limbajul uzual, starea de boala devine o jignire: „Nu este decat un nevrozat”, „La cum se poarta, nu poate fi decat schizofrenic”, „Nu vreau sa am de‑a face cu asemenea psihopati”. Se generalizeaza un presupus tablou clinic si se pune semn  de egalitate intre simptom si personalitate. Se confunda „a avea o boala” cu „a fi un bolnav“, „a te purta nevrotic” cu „a fi nevrozat”.

„A auzi voci” nu indica intotdeauna neaparat o schizofrenie. Diagnosticul critic inseamna mai mult decat aplicarea unor reguli de fier. Acest lucru este valabil in special in psihiatrie, psihologie si psihoterapie, caci de diagnosticele lor depinde tratarea ulterioara a pacientului si, prin aceasta, soarta sa. Chiar si cand o tulburare influenteaza durabil personalitatea, ea nu reduce omul la simptom. Exista oameni cu simptome nevrotice, insa nu exista nevrotici. - Nossrat Peseschkian