Punctul de cotitura. Ruptura, continuitate si transformarea democratiilor - Radu Carp

Lucrarea este o contributie semnificativa si importanta la dosarul intelectual al unei dezbateri contemporane de actualitate.

Ioan Stanomir

***

La doar cateva zile de la inceperea razboiului din Ucraina, Cancelarul german Olaf Scholz vorbea despre Zeitenwende, un punct de cotitura fundamental pentru Germania. Am ales ca traducerea in limba romana a acestui concept sa fie titlul cartii pentru ca intr-adevar agresiunea Federatiei Ruse in Ucraina marcheaza un punct de cotitura, anticipat de un alt moment calificat drept schimbare fundamental, game – changer, alipirea ilegala a Crimeii in 2014…

***

Inca inainte de inceputul razboiului din Ucraina s-a pus intrebarea daca exista o ideologie care poate fi numita „putinism” si daca acest putinism poate fi considerat o noua forma de fascism – plecand de la premisa ca fascismul nu circumscrie o singura perioada istorica, ci poate fi regasit si in cadrul regimurilor politice actuale. Scopul demersului nostru nu este de a analiza daca ceea ce se intampla in prezent in Federatia Rusa a dat nastere unei ideologii politice structurate pe care o putem numi „putinism”. Premisa de la care pornim este ca putinismul este o ideologie in formare, „centrata subtire”, precum populismul. Daca fascismul se poate manifesta si in prezent, nu doar in trecut, este o intrebare deschisa si vom prezenta argumentele pro si contra acestei afirmatii. De raspunsul la aceasta intrebare depinde si asimilarea putinismului cu fascismul…

Lui Vladimir Putin ii convine razboiul de uzura: nu conteaza pierderile de vieti omenesti, important este ca productia militara creste, somajul scade, iar rusii nu mai au timp sa se gandeasca la alternative politice, fiind absorbiti de efortul de razboi.

***

Ideea de baza a lui Habermas din Sfera publica si transformarea ei structurala este ca, pe masura ce avansam in modernitate, are loc o separare a rolurilor: patronul nu mai este autor sau redactor, redactorul nu mai este patron sau autor. In Romania s-a intamplat exact invers; pe masura ce am avansat in tranzitie, patronii de presa, vazand calitatea slaba a analizei politice de la propriile posturi de televiziune sau ziare, au inceput sa creada ca oricine se poate exprima referitor la politica. Asa se face ca uneori patronii de televiziune intervin in emisiuni de analiza politica, iar invitatii achieseaza la ideile patronului – pentru a fi in continuare invitati.

Analiza politica promovata in media este de slaba calitate in general intrucat cei care sunt chemati sa se exprime nu au cunostinte elementare despre cum functioneaza sistemele politice sau, in caz de politica externa, cum se pozitioneaza principalii actori globali. Desigur, nu se poate generaliza, apar si comentarii politice destul de valoroase. Marea problema a tuturor comentariilor, chiar si a celor de buna calitate, este ca nu se bazeaza pe lecturi in domeniu. Nu este nevoie sa ai doctorat in stiinte politice pentru a comenta politica dar este nevoie sa fii informat. Analistii politici din Romania isi extrag informatia din sursele deschise, fara abonament. Marile cotidiene, saptamanale sau lunare din Occident sunt pe baza de plata pentru a accesa continutul electronic. Putine redactii din Romania isi asuma asemenea costuri care de fapt sunt foarte mici. Neexistand o baza de date zilnica cu presa internationala, aceasta nu poate fi oferita nici analistilor care sunt chemati a comenta un eveniment politic. Intregul sistem se bazeaza pe ideea „nu se investeste nimic, nu se plateste nimic”. O investitie minimala in surse de informare si plata chiar simbolica a celor chemati sa joace rolul de analisti politici ar stimula competitia pentru o mai buna calitate. Deocamdata, chiar si o asemenea idee pare cu totul hazardata.

Radu Carp