Raul. Jurnal, 2016–2020 - Radu Vancu

„Roman fiind, Radu Vancu are «sapte vieti in pieptu-i de arama». Asa si nu altfel i se explica frenezia debordanta a zilei si a clipei. Al doilea volum din Jurnalul lui este, fara sa ma tem de cuvant, hipnotic. Si ai impresia, citind, ca Radu Vancu tocmai a castigat un pariu cu supranaturalul. E mereu febril, ocupat si preocupat. Nu mai are mult pana sa cocheteze cu ubicuitatea. In geografia lui afectiva atrag atentia doua capitale: VancuVer si (San) Sebastian. Langa ele, pe aceeasi harta, gasesti faruri si calauze prin teritoriile prieteniei, ale rezistentei la ticalosie, ale admiratiei si – rar – ale deznadejdii. Aproape ca te cuprinde invidia urmarind acest traseu pe care se ivesc borne luminoase si unde respiratia lecturii e accelerata de la un rand la altul. Viata lui Radu Vancu, asa cum e povestita aici, are o incarcare formidabila. Te si miri cum se pot mobiliza atatea resurse pentru atatea cauze bune. Si chiar daca nu te miri, cuviincios si firesc e sa aplauzi paradoxul: autorul Transparentei e vizibil si numai bun de strans in brate. De ce? Pentru splendida cronica etica pornita din Piata Huet a Sibiului «infim si infinit». Pentru caldura prieteniei cu Mircea Ivanescu, Claudiu Komartin, Mircea Cartarescu, Eugen Ciurtin si atatia altii. Pentru disponibilitatea colosala, care-l face sa nu refuze invitatiile si sa fie o prezenta mereu proaspata si seducatoare. Pentru sprijinul acordat tuturor poetilor la inceput de drum. Pentru constatarea ca Florenta e «jignitor de frumoasa». Pentru amintirea tatalui pierdut si formulele uneori paralizante ale fiului castigat. Pentru Cami, armonie si microarmonie. Si pentru bunatatea lui funciara. Fiindca – regret ca o scriu abia acum – Radu Vancu nu e doar un profesor daruit, un exigent om al cetatii si un scriitor minunat. Radu Vancu e un om bun, iar bunatatea lui ne atinge si ne incalzeste pe toti.“ — RADU PARASCHIVESCU

Am tot ezitat daca sa incep acest al doilea jurnal, dupa incheierea primului; nu voiam sa repet pur si simplu ce am spus deja in primul, sa ingramadesc aici alte biografeme & superstitii & gesticulatii. Voiam sa se schimbe ceva esential in tonul lui, in ceea ce spune pe deasupra (sau pe dedesubtul) tuturor micilor biografeme pe care le inregistreaza.

Si azi-dimineata, in vreme ce veneam spre gara prin zorii foarte racorosi, simtind cum imi ingheata umerii sub camasa prea subtire, am inteles deodata ce s-a schimbat in jurnalul asta: pur si simplu mi-a disparut corpul din el...

E, daca am dreptate in impresia asta, un jurnal fara corp. Si ma intreb daca e bine sau rau ca-i asa – si daca poate exista asa ceva – sau daca nu cumva e un obiect imposibil, un cutit fara maner caruia-i lipseste lama, cu vorba lui Lichtenberg.

RADU VANCU (n. 13 iulie 1978, Sibiu) a absolvit Facultatea de Litere a Universitatii „Lucian Blaga“ din Sibiu. Este conferentiar la aceeasi facultate si redactor la revistele Transilvania si Poesis international. Coordoneaza sectiunea literara a revistei Timpul. A tradus in romana din poezia lui Ezra Pound, William Butler Yeats (Editura Humanitas Fiction) si John Berryman (Casa de editura Max Blecher). A publicat mai multe antologii literare pe diverse teme, singur sau in colaborare cu Mircea Ivanescu, Claudiu Komartin ori Marius Chivu. A ingrijit editii din poezia lui Alexandru Macedonski si Alexandru Musina. Volume de poezie: Epistole pentru Camelia, Imago, 2002; Biographia litteraria, Vinea, 2006; Monstrul fericit, Cartier, 2009; Sebastian in vis, Tracus Arte, 2010; Amintiri pentru tatal meu, Vinea, 2010; Franghia inflorita, Casa de editura Max Blecher, 2012; 4 A. M. Cantosuri domestice, Casa de editura Max Blecher, 2015.

Eseuri: Mircea Ivanescu: Poezia discretiei absolute, Vinea, 2007 (editie revazuta si adaugita, ART, 2015); Eminescu: Trei eseuri, InfoArt Media–Argonaut, 2011; Mistica poeziei: Lecturi in literatura contemporana, Muzeul Literaturii Romane, 2013; Poezie si individuatie, Tracus Arte, 2014; Romania vertebrata, Adenium, 2016. Dintre cartile lui, Franghia inflorita a fost tradusa in turca (Çiçek Açan Urgan, Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015), iar 4 A. M. Cantosuri domestice in maghiara (Hajnali négy. Házias cantók, Syllabux, Budapesta, 2016).

La Humanitas a publicat volumele Elegie pentru uman. O critica a modernitatii poetice de la Pound la Cartarescu (2016) si Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015 (2017). Selectii din poemele lui au fost traduse in engleza, germana, franceza, suedeza, spaniola, italiana, flamanda, bulgara, sarba, maghiara, turca, greaca, rusa.