Repere in economia institutionala - Ion Pohoata

     Am scris cu anevoie aceasta carte. Nu din pricina vreunei nedeprinderi cu scrisul sau neobisnuintei cu chinul dulce, dar neiertator al acestei munci – munca la carte, cea mai de isprava, dar si mai grea dintre toate, ci din cauza ca am plecat la drum inarmat doar cu intentii bune. La atat s-a redus „echipamentul” meu de inceput. In rest, cu sentimentul de dezorientat pe care ti-l insufla absenta unor repere orientative. Putinele indicii care veneau dinspre articolele si cartile lui Aurel Iancu sau din „Natura firmei”, a lui Ronald Coase, nu erau suficient de incitative spre a-mi inrauri intentiile si energiile. Cand am citit pentru prima data faimosul articol al lui Coase, publicat alaturi de comentariile unor avizati ai domeniului prin grija lui Oliver Williamson si Sidney Winter, sub titlul „Natura firmei”. Origini, evolutie si dezvoltare, la Editura Sedona, Timisoara, in 1997, am trait ciudata impresie ca am de-a face cu autori care vad doar idei, in loc de realitati. Gama interogatiilor „nebune”, de genul: de ce exista firme?, de ce nu exista o singura firma care sa ocupe toata economia?, de ce jocul economic nu este acaparat in intregime de piata? etc. le-am gasit mai mult datatoare de nonsens, decat de sens; de parca autorii lor nu stiu cu adevarat ce vor sa afle. Mai trebuie sa adaug ca, odata intrat in aceasta lume, a unor intuitii aparent tautologizante, nici limba in care autorii si-au scris gandurile nu m-a ajutat; o limba „straina” atat prin sistemul notional de care au uzat, cat si prin soclul epistemologic pe care s-au sprijinit. Pe scurt, fara o lectie predata la clasa, am invatat singur despre institutionalism, cu toate consecintele ce deriva dintr-o didactica fara dascali; consecinte pe care, de e cazul, mi le asum si pentru care sunt dispus sa dau socoteala.
      Daca e sa-mi autobornez travaliul si sa vorbesc despre forta primului impuls, atunci trebuie sa recunosc ca am fost frapat de faptul ca doi corifei ai domeniului, Coase si North, au primit laurii Premiului Nobel. In cazul lui North, e clar si vizibil ce a facut si pentru ce a fost premiat. Dar m-am intrebat cum un articol, mult citat si neinteles, e vorba despre „Natura firmei”, a gestat o jumatate de secol pentru ca, in final, sa-i aduca autorului incoronarea maxima pentru cercetarea economica. Acum, pretind ca stiu de ce: intrebarile lui North s-au dovedit a fi sinteza unei adanci si novatoare intuitii; a faptului ca economia si societatea se pot gandi si altfel. De aici si de la el plecand, un adevarat program, de acum cu o varsta apreciabila, de circa 30 de ani, a amorsat o cercetare in evantai, pe paliere diferite ale cunoasterii economice, cu scopul nedeclarat, dar constatabil la tot pasul: de a aduce stiinta economica cu picioa-rele pe pamant. Reinnodand traditia vechiului institutionalism, relevandu-le minusurile si deschizand noi arii de cercetare, in formula noii economii institutionale, munca acestor cercetatori, cuprinsa intr-o gama extraordinar de bogata de carti si articole, are sanse certe sa-si atinga scopul.
Autorul