Romania in lumini si umbre. 1909-1919 - Ethel Greening Pantazzi

Traducere: Constantin Ardeleanu, Gabriela Debita
Cuvant inainte: Constantin Ardeleanu

 

„Publicata in 1921, la finele Marelui Razboi, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii si istorie. Volumul debuteaza luminos, intr-o Romanie necontaminata de smogul revolutiei industriale si unde, cum marturisea autoarea, te puteai usor transporta in secolul al XV-lea. Luminile unui trai confortabil si indestulat se sting parca simbolic in seara intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, in vara anului 1916. Semnalul de alarma ce anunta un raid aerian chiar in acea noapte de 14/27 august si intunericul ce acopera Capitala deschid o perioada intensa in viata familiei Pantazzi. Urmeaza retragerea si rezistenta in supraaglomerata si deznadajduita capitala moldava, cu privatiuni materiale si spectrul foametei si frigului. Evadarea spre aparent mai linistita Odessa aduce cu sine doar o noapte si mai adanca. Victoria bolsevicilor, in toamna anului 1917, a schimbat total viata linistitei colonii romanesti din Odessa, iar arestarea sotului autoarei, alaturi de alti reprezentanti ai protipendadei romanesti, a prilejuit si momentul de eroism al canadiencei, dupa intalnirea cu un curajos compatriot, celebrul colonel Boyle. Insa dincolo de toate acestea, cartea lui Ethel Greening Pantazzi ramane o istorie frumoasa despre romani in vremea in care luminoasa Belle Époque facea loc intunecatului Grande Guerre.“ (Constantin ARDELEANU)

 

18 aprilie 1918
Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat ca Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat sa puna la cale evadarea. Intr-o dupa-amiaza a trimis un mesager sa-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care pana atunci nu-si parasise grupul nici macar pentru un ceas, intelegand gravitatea mesajului, a pornit pe data spre oras. Sfatuindu-i pe prizonieri sa se pregateasca pentru o plecare rapida si care sa nu starneasca suspiciunile paznicilor, i-a lasat pe toti intr-o stare de mare agitatie. Au trecut cateva ore, s-a lasat seara si el inca nu se intorsese. Deodata s-a auzit un zgomot de pasi. Un detasament de 20 de barbati bine inarmati a intrat in curte, luandu-i pe chinezi pe nepregatite si capturandu-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sositi; imediat le-a comandat prizonierilor sa se alinieze in grupuri de cate patru si sa ajunga in pas alergator in port, unde un vas era pregatit sa-i duca pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, caci marinarii bolsevici hotarasera sa-i lichideze in acea noapte.

Nascuta la 19 iunie 1880 in orasul Hamilton din provincia canadiana Ontario, ETHEL GREENING a fost primul dintre cei cinci copii ai sotilor Thomas Benjamin Greening si Jane Sharp, imigranti englezi stabiliti in colonia britanica de peste Atlantic. In 1908 il cunoaste pe Vasile Pantazzi, capitan al portului Galati, care avea sa-i fie sot si datorita caruia avea sa ajunga in Romania. Nunta celor doi are loc in 1909, iar familia Pantazzi ramane in portul de la Dunare vreme de sapte ani, o perioada luminoasa, pe care Ethel o zugraveste in jurnal in cele mai vii culori. Din primavara anului 1916, Ethel se muta impreuna cu familia la Bucuresti, unde Vasile Pantazzi, acum cu rang de comandor, ocupa postul de director al Directiei II Marina. In anii Primului Razboi Mondial, familia Pantazzi ajunge in refugiu la Iasi, iar apoi la Odessa. In acest timp, Ethel noteaza cu harnicie in jurnal impresii zilnice despre soarta Romaniei, mersul razboiului, noua putere instaurata in Rusia dupa revolutia din 1917, are intalniri providentiale, ca de pilda aceea cu colonelul Joseph Boyle, impreuna cu care pune la cale salvarea comandorului si a unui echipaj intreg din mainile bolsevicilor. Dupa razboi, Vasile Pantazzi este delegat intr-una dintre comisiile convocate in cadrul Conferintei de Pace ce debuta in capitala Frantei, iar Ethel soseste in Orasul Luminilor la exact un deceniu de la nunta (martie 1919), astfel incheindu-se, in mod simbolic, poate, jurnalul.