Romanii si moralitatea lor. Eseuri - Vistian Goia

Literatura, istoria, psihologia si moralitatea se sprijina una pe alta pentru a surprinde specificul unei etnii, portretul psihologic al unui popor cu calitatile si manifestarile lui din veac in veac. Cartea de fata, despre moralitate si imoralitate in societatea noastra din trecut si de astazi, se inscrie in preocuparile romanilor din anii postrevolutionari, pe care‑i parcurgem cu prea multe nemultumiri si cu prea putine impliniri. De mult timp, se discuta despre reforme economice, despre cele privind sanatatea si educatia, despre reforma statului si a constitutiei, dar deloc despre o „reforma” pe plan moral a intregii societati. Suntem siguri ca o parte dintre semenii nostri se intreaba daca gandirea, simtirea si conduita romanilor sunt cele care ne definesc etnia si ne confera identitatea inconfundabila intre natiunile europene. Mai sunt ale noastre particularitatile psihice si morale pe care le‑au subliniat de‑a lungul vremii elitele romanesti cu diverse prilejuri? Adica, mai sunt romanii – asa cum s‑a afirmat – inteligenti, omenosi, generosi, harnici, curajosi, credinciosi, sufletisti si increzatori in idealul lor si in ziua de maine? Nu cumva pe unii dintre compatrioti i‑au cuprins lenea, invidia, tentatia imbogatirii pe orice cale si cu orice pret, parasirea tarii cat mai repede si cat mai departe de cea de bastina?
Iata intrebarile pe care si le‑a pus, intre altii, si autorul cartii de fata. Sigur, nu a cautat sa dea raspunsuri complete si nici intr‑o forma didactica, ci intr‑o maniera proprie literatului. Adica, prin eseurile din acest volum a intentionat sa‑l apropie pe vorbitorul limbii romane de valorile morale ale neamului din care face parte. Dar, ca sa‑l intereseze pe cititorul contemporan, ne‑am silit sa‑i punem in fata „oglinda” moralitatii noastre din trecut, pentru a avea termen de comparatie privindu‑se pe sine in „oglinda” clipelor pe care le traim cu „frenezia” epocilor de tranzitie. Adica, in orice epoca si pe oricare palier al societatii, unele valori si virtuti morale nu pot si nu trebuie sa fie ocolite in adevarul si semnificatia lor. Familia, intelepciunea si modestia, munca cinstita si patriotismul sincer asigura omului obisnuit un trai linistit si confortabil. Dimpotriva, prostia si lenea, setea de imbogatire, ingamfarea si dispretul pentru semenii tai bulverseaza si intuneca viata acestora.
Cititorul onest constata cu usurinta ca nu ne‑am propus sa cuprindem (si nici nu era cu putinta) toate „virtutile” si „viciile” romanilor. Ne‑am limitat la cateva, pe care le‑am prezentat deopotriva cu condeiul literatului si cu cel al „moralistului” echilibrat.
Consideram ca noi, romanii, nu am fost si nu suntem mai „virtuosi” decat alte neamuri europene, nici mai „imorali” in comparatie cu acestea. Tot timpul elaborarii acestei carti am fost stapanit de o constiinta morala curata si de hotararea de a spune mereu adevarul, asa cum l‑am perceput si cum l‑am decriptat in constiinta si conduita semenilor.
Exemplele pe care le‑am oferit in scrierile eseistice tintesc spre un singur scop – limpezirea constiintelor pentru a recunoaste un adevar elementar: nu trecem prin veac singuri si nu ne putem face de cap oricand, de aceea trebuie sa recapatam demnitatea si mandria romanilor dintotdeauna. Daca i‑am provocat stimatului cititor cateva clipe de meditatie privind moralitatea semenilor care‑l inconjoara, inseamna ca prezenta carte n‑a fost scrisa in zadar. (Vistian Goia, In loc de Prefata)