Scoala Ardeleana - Ioan M. Bota

Latinistii erau chinuiti de cugetul foarte lucid ca trebuiau in rastimpul unei vieti sa ridice un popor, ramas cu secole in urma, la inaltimea unui „veac prea luminat”. Ei se simt chemati sa implineasca navalnic, ca la inceputuri de lume, pornind de la nimic, ceea ce istoria neglijase vreme de o mie de ani. (Lucian Blaga)

* * *

Faclia aprinsa la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsa de atunci – si nici nu se va mai stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai in mainile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a incredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au invatat de atunci in Scoalele Blajului. Odata trezita constiinta latinitatii noastre, nimeni si nimic n-a mai putut-o nimici; de generatii, ea face parte din insasi constiinta noastra de romani. Limba, literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu, o stie numai istoricul care si-a inchinat viata cercetand aceasta epoca eroica. Asemenea creatii spirituale n-au moarte, caci ele s-au identificat cu insusi geniul neamului care le-a dat nastere. (Mircea Eliade)

* * *

Inspirandu-se din ideile Iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene – depozitara a unui cumul de dimensiuni iluminist-umaniste – au militat pentru egalitate si libertate, pentru suveranitatea si emanciparea poporului, in baza ideii de drept national si de contract social, prin domeniile lor de interes: istoric, filologic, cultural, universitar si academic.
Scoala Ardeleana este un arc viu peste timp de-a lungul generatiilor care, prin intemeietorii, corifeii si continuatorii ei si prin doctrina ei fundamentala, a realizat sincronizarea si modernizarea vietii sociale romanesti la nivelul natiunilor europene si a contribuit efectiv la infaptuirea unitatii culturale si politice a poporului roman intr-un stat european aparator al tuturor cuceririlor culturii si civilizatiei europene. (Pr. prof. univ. dr. Ioan M. Bota)

* * *

Ioan M. Bota a vazut lumina zilei la 16 ianuarie 1920, in comuna Rona de Jos, judetul Maramures, iar scoala primara a urmat-o in satul natal. In 1942 a obtinut diploma de invatator la Scoala Normala din Bucuresti. Dupa absolvirea Scolii Militare de Ofiteri de Infanterie de la Campulung-Muscel, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a comandat un pluton de mitraliere in zona Pascani-Iasi, astazi fiind veteran de razboi, general de brigada cu o stea (rtr). In perioada 24 august 1944-21 iulie 1945 a fost internat in lagarul de concentrare 74/II Oranki din URSS. Lagarul 74/II Oranki (Nijni Novgorod) din URSS era situat la 422 km nord-vest de Moscova, aproape de Cercul Polar. Apoi, intorcandu-se in patrie, se incadreaza ca locotenent major la Regimentul Pitesti.
La Pitesti, comisarul Walter Roman, tatal lui Petre Roman, seful politic al Armatei Romane, il face ofiter politic din comandant activ. Pentru a nu servi politica comunista, contrara convingerilor sale crestine, demisioneaza din armata, primind aprobarea Comandantului Politic, dar i s-a facut „fisa” de urmarire de catre Securitate. Raspunzand chemarii Domnului, demisioneaza din cariera militara si se  inscrie cu mare greutate la Academia Teologica Romana Unita din Blaj, unde a obtinut licenta in teologie in 1948. Pentru predicile tinute in biserica catolica din Satu Mare, in locul Parintelui protopop dr. Ioan Dragomir, a fost arestat la 22 iulie 1948 de catre Securitatea din Satu Mare, care l-a batut pana la lesin si l-a aruncat intr-o celula pe scanduri, unde a stat zece zile cu un pahar de apa si o bucata de paine, apoi l-a mutat la etajul III al inchisorii din Satu Mare, singur intr-o celula. Dupa o luna, i-au dat insotitor pe Nagy Jenő, de 74 de ani, un maghiar arestat pentru ca a insultat Armata Rosie. Jenő baci nu stia o boaba de limba romana, iar Ioan Bota nu stia o boaba de limba maghiara, dar, pentru a-l ajuta pe colegul maghiar, pentru ca era bolnav cronic de diabet, in cele cinci luni traite impreuna in inchisoare, a invatat binisor limba maghiara.
Eliberat la 25 noiembrie 1949, lucreaza ca zilier la Atelierele „16 Februarie” din Cluj si reuseste sa-si continue studiile, incepute in paralel cu cele teologice, la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Cluj, pe care o absolva in 1952. A fost numit, in 1955, profesor de filosofie la Liceul „Titu Maiorescu” din Aiud si, pentru a nu preda filosofia comunista, nu s-a prezentat la post. Deoarece a urmat cursurile de limba rusa conduse de profesoara Maria Ungureanu si le-a absolvit, a fost numit profesor de limba rusa la Scoala Generala din satul Cara, comuna Cojocna, unde s-a infiintat prima gospodarie colectiva din regiunea Cluj. Bineinteles ca prof. Ioan Bota a fost urmarit indeaproape de mai multi agenti secreti si chiar de catre unii tarani colectivisti, deveniti informatori ai Securitatii si ai Militiei. Dupa patru ani de profesorat la Cara, a fost numit in 1955 profesor de limba romana si rusa in comuna Floresti din regiunea Cluj. Paralel a urmat cursurile Facultatii de Filosofie Bucuresti, mutat de la Universitatea din Cluj, apoi cursurile cu semi-frecventa pentru limba romana si la Universitatea din Cluj, pe care dupa cinci ani le-a terminat cu bine. S-a inscris si a urmat, prin promovarea examenului de admitere, cursuri postuniversitare de patru ani si a promovat examenul de doctorat in istorie la Universitatea din Bucuresti in anul 1977. Continuand pregatirea teologica in clandestinitate, este hirotonit diacon la data de 14 septembrie 1988, iar la 8 noiembrie 1988 este ridicat la treapta preotiei de catre PS. Alexandru Todea, la locuinta sa din Reghin.
Devotat cauzei Bisericii, preotul Ioan si-a inceput activitatea preoteasca in clandestinitate si apoi a continuat cu multa demnitate, in timpul libertatii Bisericii, fiind incadrat in corpul profesoral la catedrele Institutelor Teologice din Oradea si Cluj-Napoca, indeplinind totodata si functia de administrator parohial in diferite parohii din Eparhia de Cluj-Gherla (parohia Huedin si parohia Iris din Cluj-Napoca). In anul 2003, Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a acordat titlul de Prelat papal, cu ocazia aniversarii a 150 de ani de la intemeierea Eparhiei de Cluj-Gherla, iar apoi, in 2015, primeste cea mai inalta distinctie eparhiala, Crucea si Diploma „Sfantul Iosif”, pentru contributia deosebita adusa invatamantului teologic si pentru misiunea pastorala desfasurata.
Astazi aproape centenar, ajuns la o frumoasa varsta la care alti clerici isi traiesc perioada pensionarii in liniste si pace, preotul Ioan, inca „tanar sufleteste” si animat de „neimbatranita dorinta” de a lucra in via Domnului, chiar daca sanatatea nu ii mai permite sa pastoreasca si sa transmita credinciosilor Cuvantul lui Dumnezeu in diferite parohii, ramane la fel de perseverent in vestirea Cuvantului divin, prima functiune a misiunii preotesti, pe care o implinea cu ravna si in anii pastoratiei. Astfel, distinsul prelat ne ofera modelul adevaratei vocatii preotesti, ce nu poate „iesi la pensie” si isi dedica intreaga viata slujirii lui Hristos si Bisericii Sale, Catolice.
La acestea se adauga inspirate idei creatoare din vasta bibliografie liturgica, patristica sau istorica a unor volume de referinta care ii apartin din 35 de carti publicate (Inceputurile culturii scrise in limba romana, Istoria Bisericii universale si a Bisericii romanesti de la origini pana in zilele noastre, Istoria Romanilor, din cele mai vechi timpuri pana astazi. Adevaruri nespuse pana acum, Patrologia etc.) sau din cele peste 700 de articole si studii stiintifice si de popularizare.