Scrieri duhovnicesti - Avva Iosif Hazzaya

Un autor filocalic sirian de importanta Avvei Iosif Hazzaya este vrednic de o prezentare mai ampla decat o pot face randurile unui simplu „prolog“. Intai de toate, pentru simplul motiv ca scrierile sale apar pentru prima oara in romaneste. In al doilea rand, pentru ca cititorul modern de literatura duhovniceasca, desi nutreste, de obicei, o admiratie fara rezerve fata de autorii sirieni, totusi ii sunt cunoscuti, aproape intotdeauna, numai Sfintii Efrem si Isaac; iar daca cititorul se intampla sa mai aiba si studii de teologie, atunci admiratia risca sa-i fie inabusita, iar evlavia cenzurata de putinele si trunchiatele informatii istorice si dogmatice furnizate de manuale. Ambele situatii, niciuna fericita, sunt simptomele aceleiasi maladii: cunoasterea deficitara si deformata a istoriei, culturii, spiritualitatii si doctrinei Bisericii Siriene sau a ceea ce specialistii numesc „al treilea mare curent al traditiei crestine“, iesit din traditia apostolica primara, alaturi de celelalte doua: grec si latin.
Ce vede, ce aude, ce simte mintea rugatorului, care, dupa ce s-a despatimit prin faptuire, trece „prin usa iubirii“ in patria contemplatiei? Ce ispite il intampina acolo? Ce repere are calea nestiuta care ii sta inainte? Cine sunt acum dusmanii si in ce fel actioneaza? Cine prietenii, cine ajutatorii? Care e strategia generala a luptei in aceasta faza si ce trebuie sa faca si, indeosebi, sa nu mai faca monahul ajuns pana aici? Cum pot fi deosebite contemplatiile autentice de vedeniile inselatoare? Ne oprim undeva, la vreuna din contemplatii, sau inaintam? Daca da, pana unde…? Doar cine a fost framantat de asemenea intrebari, cautand zadarnic raspunsuri limpezi si detaliate, va putea intelege in ce consta „comoara“ lui Iosif Hazzaya, sau, daca vreti, „comoara Iosif Hazzaya“. De fapt, chiar supranumele de Hazzaya (Vazatorul), pe care i l-au dat deja contemporanii, spune despre autorul nostru ca a fost, intai de toate, un om al experientei duhovnicesti, un cunoscator din traire al multiplelor forme de vedere a luminii necreate dumnezeiesti, in timp ce bogata cultura care transpare din scrierile sale este instrumentul intelectual care l-a ajutat sa-si rosteasca trairile pustnicesti si contemplatiile. In ultima instanta, scrierile Avvei Iosif Hazzaya sunt, trebuie s-o spunem, o marturie tulburatoare a vederii lui Dumnezeu, asa cum aveau sa fie, in spatiul bizantin, scrierile Sfantului Simeon Noul Teolog sau cele ale Sfantului Grigorie Palama.