Scrieri - Volumul III teatru - Darie Magheru

 

„Cei care nu l-au cunoscut si nu l-au citit pe Darie Magheru e bine sa stie ca scriitorul s-a nascut la 25 octombrie 1923 la Lunca Calnicului, a copilarit la Sacele (localitate ce va fi evocata in paginile romanului caramida cu maner in ipostaza unui Macondo bahic, in linii de caricatura grotesca si sangeroasa) si a studiat arta dramatica la Academia regala din Bucuresti si Institutul de Teatru Matei Millo din Iasi, printre profesorii lui numarandu-se George Vraca si Ion Manolescu. in perioada 1950-1951 face puscarie politica; a fost actor la Brasov, Ploiesti (sub directoratul lui Toma Caragiu), Arad, Botosani si l-a jucat pe Ion din Napasta, rol care i-a atras aprecierile si prietenia lui Emil Botta. in 1960 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor (filiala Brasov) in urma unui raport al lui Petre Salcudeanu pe motiv ca... manca gandaci si, desi reprimit ulterior, va avea toata viata statutul unui marginal si se va bucura de atentia speciala a Securitatii. A dus existenta unui frondeur singuratic, care i-a dat cu tifla, de nenumarate ori, establishmentului totalitar. Moartea sa a survenit la 25 octombrie 1983, in imprejurari nu foarte limpezi, care lasa deschisa ipoteza sinuciderii. Astazi o strada din Sacele ii poarta numele si tot aici functioneaza, prin osardia doamnei Olga Lascu, sora scriitorului, Casa memoriala Darie Magheru.” (Octavian Soviany)