Sculptand in timp (hardcover) - Andrei Tarkovski

 

 Cautand raspunsuri la intrebari despre film si arta in general, despre creator si public, despre valori si nonvalori, unul dintre cei mai importanti cineasti din secolul XX priveste adanc in sine si spre lumea din jur. Lumea lui se dezvaluie in Sculptand in timp, carte fundamentala pentru orice artist,  astfel incat sa starneasca si mai multe intrebari.

 „Absolutul poate fi atins numai pe calea Credintei si a Creatiei. Singura conditie a luptei pentru propriul drept de a crea sunt credinta si propria predestinare, disponibilitatea de a munci si intransigenta. Creatia are intr-adevar nevoie din partea artistului de „moarte la modul serios“ (Boris Pasternak), in cel mai tragic sens al cuvantului. (...) Scopul artei este acela de a-l pregati pe om pentru moarte, de a-i curata si de a-i afana sufletul, de a-l face capabil sa devina mai bun.“
Andrei Tarkovski

 

 

 

 

 Andrei Arsenievici Tarkovski s-a nascut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, in regiunea Ivanovo, Rusia. Fiul poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba araba si a lucrat in Siberia, in geologie. In 1956 a fost admis la VGIK (Institutul Central de Cinematografie al URSS) de la Moscova, unde a studiat la clasa lui Mihail Romm. Atunci, sub influenta neorealismului italian, a realizat primele scurtmetraje. Dupa filmul de licenta Compresorul si vioara, primul sau lungmetraj, Copilaria lui Ivan din 1962, l-a impus in atentia publicului si a criticii, castigand Leul de Aur la festivalul de la Venetia. Dupa multe sicane cu cenzura, Andrei Rubliov (1966) a ajuns la Festivalul International de Film de la Cannes in ultima zi, autoritatile sovietice dorind ca prin aceasta intarziere sa se evite posibilitatea unei nominalizari. Filmul a fost interzis in URSS pana in 1971. Solaris (1972) a fost aclamat in tarile comuniste si considerat replica sovietica a filmului american 2001: Odiseea Spatiala, regizat de Stanley Kubrick, cu toate ca Tarkovski sustinea ca nu vazuse filmul. Din cauza urmatoarei creatii, Oglinda, care prezinta episoade cu nuante autobiografice, regizorul a intrat din nou in vizorul autoritatilor societice. Au urmat Calauza si Nostalgia (1983), cel din urma filmat in Italia, sub ochiul vigilent al cenzurii. In anul urmator artistul a plecat in Suedia, unde, cu ajutorul colaboratorilor regizorului Ingmar Bergman, a facut Sacrificiul, ultimul sau film, recompensat cu patru premii la Cannes, unde Andrei Tarkovski, devenit unul dintre cei mai importanti creatori de film din secolul XX, nu a putut fi prezent din motive medicale.

 Regizorul, pe care Ingmar Bergman il considera cel mai mare regizor, inventator al unui nou limbaj cinematografic, ce surprinde „viata ca vis“, s-a stins din viata la 54 ani, departe de tara natala, la cateva luni de la terminarea filmului Sacrificiul. A fost inmormantat intr-un cimitir pentru emigrantii rusi in Sainte-Geneviève-des-Bois, Paris.