Scurta istorie a presei romanesti - Marin Badea

      Istoria presei este, prin profilul ei, o disciplina de studiu indispensabila viitorilor ziaristi, intrucat experienta predecesorilor reprezinta una dintre valorile cele mai relevante in bagajul general al cunostintelor cu care vor pleca de pe bancile Universitatii pentru a-si exercita profesiunea. Este aproape de la sine inteles ca asimilarea, pe calea cunoasterii, a mostenirii jurnalistice reprezinta nu doar ceva ce tine de eruditia stiintifica sau pregatirea culturala, ci se constituie in element intrinsec, cu valoare definitorie pentru profilul intelectual care trebuie sa-i caracterizeze pe ziaristii timpului nostru. Si aceasta cu atat mai mult cu cat numeroase forme si metode utilizate in activitatea lor de precursorii presei romanesti contemporane continua, practic, sa faca parte din arsenalul actualilor ei slujitori. In acest sens ar putea fi invocate, spre pilda, principalele tipuri de periodice, romanesti, dar si europene, precum cotidienele, revistele, almanahurile, suplimentele (stiintifice, economice, literare, artistice, de moda, stiintifico-fantastice, sportive etc.), calendarele, buletinele informativ-economice etc. Tot asa de bine ar putea fi amintite genurile presei (comentariile, reportajele, stirile simple, foiletoanele etc.) sau punerea in pagina, alternantele textelor si imaginilor, structura tematica etc.
      In istoria presei romanesti, obiectul acestei lucrari, si a celei europene sau universale, pot fi surprinse realizari cu o forta de sugestie deosebita pentru epoca noastra. Altfel, poate, printr-un fir „invizibil“ al traditiei insesi, numeroase titluri ale publicatiilor care apar in prezent pe piata jurnalisticii romanesti se regasesc in istoria jurnalisticii nationale: unele declarat continuatoare ale celor precedente, altele fara o asemenea mentiune (necesara): Adevarul, Dimineata, Ziua, Azi, Curentul, National etc.