Secretul Domnului L. - Cosetta Zanotti

Incearca sa-ti imaginezi ce-ai putea gasi in spatele usilor unei pravalii! Portelanuri, carti vechi, parfumuri sau ciocolata. Dar in pravalia domnului Luigi nu se vinde niciunul dintre aceste obiecte; acolo vei gasi doar cele mai bune momeli pentru pescuit. Lesne de-nteles ca locul cu numele de Paradisul Pescarilor nu e unul tocmai obisnuit. Cu atat mai mult cu cat proprietarul acestuia ascunde ceva! Care este Secretul Domnului L. ne spune Cosetta Zanotti, in paginile cartii ilustrate de Marina Marcolin.
 Astfel, aflam repede ca, dincolo de momelile colorate, minuscule sau flourescente, de unditele, mulinetele si plutele expuse la vedere, in localul domnului Luigi mai exista o incapere in care artizanul se refugia pentru a mesteri diverse. Insa nu reparatul unditelor sau legatul acelor de pescuit suscita curiozitatea, ci vechiul frigider de culoare rosie care ocupa un perete intreg. Usile acestuia strajuiau diverse cutiute continand insecte adormite, pastrate anume pentru clientii de suflet. Larve de tot soiul, viermisori colorati, gandaci si lacuste asteptau cuminti, pentru a deveni parte din meniul delicios de pus in ac.
 Intr-o zi, in entuziasmul gandului de a merge la pescuit si de a prinde un peste urias, domnul Luigi uita usa frigiderului deschisa. Iar a doua zi dimineata, la ora noua fix, cand ridica oblonul pravaliei, acesta are parte de o surpriza colorata. Ce se intamplase peste noapte si care era, de fapt, secretul pescarului nostru?
 Taina nu mai era de-acum taina. Si nu pentru ca luase forma falfaitoare de mulineta, ci pentru ca revelase lumii, si totodata lectorului, firea si esenta pescarului. Desi nu avea o meserie obisnuita, acesta incerca, de la tejgheaua sa, sa faca lumea mai frumoasa. Prin bunavointa pe care o impartea, acesta crease din magazinul sau un topos al bucuriei, desprins de agitatia si valtoarea exteriorului.
Insadarurile pe care e dispus domnul Luigi sa le ofere sunt accesibile doarunui numar restrans de oameni. In fond, cati dintre locuitorii acelui oras calca pragul unui magazin cu articole de pescuit? De aceea, momentul cu adevarat important in derularea evenimentelor, sinonim cu desvrajirea unui secret, este metamorfoza insectelor si revelarea spectacolului colorat. Prin gestul de a fi uitat usa frigiderului deschisa, domnul Luigi a reusit sa transbordeze si sa imprime o farama de uimire si asupra oamenilor de pe strada, inraurindu-i cu esenta sa si cu izul pravaliei sale, dincolo de obloanele acesteia. Inima ii tresalta de bucurie la vederea spectacolului colorat, dar mai cu seama la observarea chipurilor fericite ale trecatorilor, martori asemenea lui la maretia zborului fluturilor. Bucuria lui era direct proportionala cu bucuria celorlati. In marea trecere, gestul domnului Luigi ar fi trecut neobservat, daca miza lui nu ar fi fost zambetul aproapelui. Acesta poate-i era si secretul –dorinta si reusita de a face un colt de lume mai frumos si de a deveni continuu o persoana mai buna.
In universul pescaresc ilustrat de Marina Marcolin coloratura insectelor se evidentiaza asemenea zambetelor provocate de domnul Luigi. Iar starea de bine indusa de lectura acestei povesti dainuie asemenea amintirii lor.