Senilitate - Italo Svevo

Pe fundalul unui Trieste aflat in plin carnaval, Svevo construieste, cu o ironie fina si o subtilitate magistrala, un roman demitizant despre slabiciune, inadecvare si anxietatile unei epoci. 

Senilitate surprinde criza existentiala a lui Emilio Brentani, un tanar de treizeci si cinci de ani, candva un scriitor promitator, acum functionar la o societate de asigurari. Pana sa o intalneasca pe Angiolina, Emilio ducea o viata anosta alaturi de sora lui mai mica, Amalia, o fata batrana stearsa si devotata. Angiolina Zarri este o tanara fermecatoare, dar saraca si promiscua, aflata in cautarea unei casatorii convenabile, care sa ii asigure un statut social mai inalt in cercurile afaceristilor din Trieste. Prietenii il avertizeaza pe Emilio in nenumarate randuri cu privire la moravurile indoielnice ale fetei. El insusi incearca sa se sustraga din calea acestei pasiuni vecine cu obsesia. Macinat de gelozie si de neputinta de a-si aduce iubita pe „calea cea buna“, confruntat cu minciunile ei, Emilio aluneca treptat in angoasa si alienare. Isi indeparteaza prietenii si isi neglijeaza sora, iar cand aceasta moare dupa un delir tulburator, Emilio este chinuit de remuscari si hotaraste sa renunte definitiv la Angiolina. Ceea ce incepuse ca o comedie a iubirii oarbe se incheie dramatic. Concentrandu-se asupra experientelor (anti)eroului, Svevo surprinde anxietatea crescanda a lui Emilio, care asista, incapabil sa reactioneze si sa inteleaga, la dezintegrarea sinelui si la spulberarea propriilor iluzii de putere si de control. Narcisist, inadaptat si estet, animat de idealuri romantice, Emilio devine treptat reprezentarea parodica a omului modern, bantuit de iluzii, angoasat si inert, senil inca de tanar.

„Svevo este probabil cel mai important scriitor modernist italian.“ - The Times Literary Supplement

„Acest scriitor exista in carne si oase si este cu adevarat una dintre cele mai autentice si mai importante figuri artistice ale vremii noastre.“ - Eugenio Montale 

„In romanul italian contemporan, umor si geniu n-a avut, laolalta, decat Italo Svevo. […] S-a spus mereu despre Italo Svevo ca este un observator si un psiholog, ca romanele sale sunt intime si analitice – dar nu s-a atras atentia asupra epicii sale pure, asupra talentului sau de a povesti intamplari variate, concrete, de a construi o istorie adanca si bogata nu prin introspectie, ci prin aventuri stranii si evenimente pline de umor.“ - Mircea Eliade