Sfirsitul - Attila Bartis

Ajuns la virsta de cincizeci si doi de ani si suspectat de o boala mortala, faimosul fotograf András Szabad se hotaraste sa-si rememoreze viata, pentru a o intelege mai bine el insusi. Maturizat in Ungaria comunista a lui János Kádár, cu o mama pe care o adora, dar care moare devreme, si un tata fost detinut politic, András se arata refractar la lumea din jur. Renunta la scoala, are o relatie tensionata cu tatal sau, cu care locuieste intr-un apartament din Budapesta, si isi gaseste refugiul in arta fotografica.

Face fotografii artistice, mai intii pe cont propriu, iar apoi ca ucenic al unui fotograf batrin, care are un atelier pentru poze de legitimatii. Inevitabil, pasiunea lui ajunge sa se impleteasca, chiar foarte strins, cu viata erotica. Pina si viitoarea sa cariera internationala isi are originea – intr-un mod subtil si imprevizibil – in fotografia facuta intr-o seara, pe furis, unui cuplu ce face dragoste intr-un parc public. Relatind povestea vietii lui András Szabad, Bartis ofera in acelasi timp o panorama a vietii din perioada comunista, adesea cenusie si sordida, dar si stranie, absurda, disperata. Privirea fotografica a protagonistului, detasata pina la limita autismului, reuseste sa emotioneze si sa tulbure, iar constructia impecabila a naratiunii dovedeste inca o data calitatile de mare prozator european ale lui Attila Bartis.

„Povestea unui fotograf care… Nu, povestea unui barbat care… Nu, povestea unei iubiri care… Mai bine zis, povestea mai multor iubiri care, impreuna… Sau povestea unei tari care… N-are rost sa continuam. Sfirsitul ne ofera tot ce ne poate oferi un roman: adevar, sinceritate, atmosfera, poveste. Si, pe linga toate astea, un lucru cu care fanii lui Attila Bartis sint deja obisnuiti: o revarsare ampla de afecte, a carei forta te copleseste si din care nu poti evada. Indiferent daca cititorul considera ca András Szabad e un obsedat sau il indrageste, simte, fara doar si poate, ca nu merita sa traiasca decit la fel ca el: cu cea mai mare intensitate. Fiindca el este un adevarat erou principal. Pe care esti nevoit sa-l urmezi.” (István Kemény)

 

Attila Bartis s-a nascut in 1968 la Tirgu Mures si a emigrat in Ungaria impreuna cu familia in anul 1984. Considerat astazi unul dintre cei mai importanti prozatori maghiari contemporani, a debutat in 1995 cu romanul A séta (Plimbarea, Polirom, 2008). In 1998 a publicat volumul de nuvele A kéklő pára (Aburul albastrui), urmat in 2001 de romanul A nyugalom (Tihna, Polirom, 2017), care a inspirat drama Anyám, Kleopátra (2002; Mama mea, Cleopatra), si de volumul de nuvele A Lázár apokrifek (2005; Apocrifele lui Lazar). In 2015 ii apare romanul A vége (Sfirsitul). De-a lungul carierei i-au fost decernate numeroase distinctii literare importante, printre care se numara Premiul Tibor Déry (1997), Premiul Sándor Márai (2002), Premiul Attila József (2005), Premiul Szép Ernő (2010), dar si Ordinul de Merit Marea Cruce a Ungariei in grad de cavaler (2006), oferit de statul maghiar ca recompensa pentru promovarea literaturii maghiare peste hotare. De altfel, Bartis este unul dintre cei mai tradusi scriitori maghiari de azi. Romanul Plimbarea a aparut in 1999 in germana, in 2009 in franceza, in 2016 in spaniola, iar Tihna a cunoscut mai multe traduceri (in germana, franceza, engleza, suedeza, slovena, italiana, spaniola, romana etc.), fiind pina in prezent cel mai popular roman al sau. Prozatorul maghiar este cunoscut si pentru pasiunea sa pentru arta fotografica, una dintre cele mai cunoscute expozitii ale lui fiind Mostenirea Engelhard. In 2010 a publicat albumul fotografic A csöndet úgy (Linistea asa). In prezent Attila Bartis traieste in Budapesta.