Slujba Sfantului Cuvios Iosif Isihastul

Cuviosul Parinte Iosif s-a nascut in anul 1897 in insula Paros, din Marea Egee. Odraslit in familia credincioasa, cu multi copii, a lui Gheorghe (Kottis) si a Mariei, a primit la Sfantul Botez numele Francisc. Fiind istet si intelept din copilarie, scoala vietii, cu greutatile si intamplarile ei, l-a invatat sa cunoasca atat cinstirea lui Dumnezeu, cat si desertaciunea acestei lumi.

Traind putina vreme in lume ca mirean si trudind pentru a-si sprijini familia dupa moartea tatalui, a primit in scurt timp, prin descoperire dumnezeiasca, chemarea de a alege cale vietii monahale. Cautand Parinti incercati in faptuire si in vedere duhovniceasca, a venit in Sfantul Munte Athos, unde a ramas, cu statornicie si rabdare, vreme de 38 de ani, nevoindu-se in chip bineplacut lui Dumnezeu si staruind in multe osteneli monahale. […]

S-a aratat vrednic urmator al predaniei isihaste si filocalice; a fost intelept povatuitor in vremuri de cumpana, cand ravna fara socoteala faramita unitatea Bisericii si smulgea din sanurile ei multi monahi si crestini evlaviosi. S-a aratat si innoitor al Sfantului Munte, fiind Parinte duhovnicesc al unor vestite chinovii athonite din zilele noastre, dar si al unor monahi si monahii din afara Sfantului Munte. […]

Istovit de ostenelile nevointelor sale si de bolile si de durerile trupului, la varsta de 62 de ani si-a dat sufletul cu pace, la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1959, in Coliba Buna Vestire de la Noul Schit, dupa fagaduinta pe care Preacurata insasi i-o daduse. Dupa adormirea sa, vreme de zeci de ani a sprijinit cu prisosinta – prin pilda, prin scrierile si mijlocirile sale – renasterea si inflorirea duhovniceasca a Sfantului Munte, care incepusera deja sa se infaptuiasca prin virtutea si nevointa alesilor sai ucenici, deveniti mai tarziu Stareti si Parinti duhovnicesti ai multor obsti athonite.