Smeeni - Movila Mare. Monografia unui sit arheologic regasit - Alin Frinculeasa

„Era o zi sustenabila, bine intocmita ca un proiect”Sorin Oanta-Marghitu – „In livada”archaeology. ro, ianuarie 2017
Marti, 25 aprilie 2017, trecut de ora 10: dupa o revenire fulgeratoare a iernii ce cu greu se lasa doborata, azi Primavara pare sa fi invins. Impreuna cu Daniel Garvan, Roxana Munteanu si Catalin Ene am ajuns in Smeeni la cules de cochilii de melci,  material necesar pentru realizarea unor investigatii stiintifice suplimentare. Dincolo de garduri … un complex agroindustrial – S. C. Cereanim Smeeni, hale si tractoare, alei de ciment, alte acareturi. O groapa ce se casca sub nivelul terasei, plina de maracinis crescut haotic, e martorul mutilarii sistematice a terenului. Se remarca doar galbenul
nisipului cu verde spre margini de tineri pomi rasariti fara indrumare. Mai intr-o parte, fosta povarna nu mai produce. In zare, dincolo de marginea terasei … cade lunca Calmatuiului, mai aproape „Viroaga” drenata printr-un canal ingust. Nimic nu pare sa mai aminteasca de sapaturile arheologice de amploare … un episod anonim in ritmul anistoric al unui sat dintr-o prelungire iluzorie a „Maretei Stepe”. Odata ca niciodata a atins Smeeniul. Doar memoria colectiva inca mai pastreaza vag imaginea unui tanar arheolog gazduit in sat, dar si alte amanunte ce tin de un folclor local triat prin sita timpului. Dincolo de imaginile conturate pe negativele pastrate, putem banui o buna integrare a personajului in atmosfera locului.
***
Se apropie 60 de ani de la cercetarea Movilei Mari din satul Smeeni, judetul Buzau. Daca in anul 1958 era doar prospectata, in urmatorul era sapata in intregime una din cele mai importante/relevante movile funerare datand din mileniul al III-lea i. Hr. cercetata in secolul XX la nord de Dunarea Inferioara. Sapatura arheologica pare a fi una exceptionala, datorata unui personaj cu vocatie pentru aceasta meserie, insa valorificarea urmeaza calea batuta a cercetarii romanesti, una deficitara din prisma cantitatii informatiilor redate in publicatii de specialitate. Nu ne-am propus doar sa constatam aceasta stare de fapt intr-un discurs critic asupra trecutului practicii arheologice romanesti sau sa abordam aceasta cercetare din perspectiva istorica, ci mai curand sa
avem o abordare pragmatica. Tinta principala este sa aducem la suprafata o descoperire cu adevarat reprezentativa pentru Dunarea de Jos a mileniului al III-lea i. Hr.. Demersul nostru reprezinta o incercare de a valorifica extins, intr-o abordare actuala, o veche descoperire si cercetare arheologica ramasa in parte inedita. In plus s-au facut o serie de eforturi, inclusiv financiare, care sa permita apropierea si raportarea rezultatelor la noile realitati si tendinte ale cercetarii.