Soareci si oameni - John Steinbeck

Soareci si oameni, unul dintre romanele clasice ale literaturii secolului trecut, este o poveste cu nuante parabolice despre prietenie si destin. Personajele centrale sint doi lucratori sezonieri, George Milton, un tinar inteligent si inimos, si Lennie Small, un urias naiv, cu o forta incontrolabila si o intirziere mentala ce il face sa semene cu un copil mare. Cei doi barbati, a caror induiosatoare relatie de prietenie ajunge sa semene a dependenta, se angajeaza ca lucratori la o ferma. Ei au un vis, un ideal, sa stringa bani pentru a-si cumpara un loc al lor, unde sa traiasca„din belsugu’ pamintului”. Insa o serie de intimplari tragice, provocate de naivitatea lui Lennie, de neputinta lui de a distinge raul de bine, le naruie sperantele.
 
„Cele mai importante lucruri pe care John Steinbeck vrea sa le spuna despre personajele sale nu sint niciodata exprimate direct in cuvinte, ci sint sugerate intr-un mod de care cititorul nu este niciodata pe deplin constient– iar asta inseamna arta.” (New York Herald Tribune)
 
„Autorul volumului Cartierul Tortilla a oferit in Soareci si oameni o poveste atit de fireasca, de emotionanta si de simpla, incit abia dupa ultima pagina cititorul isi da seama ce reusita literara remarcabila reprezinta romanul lui John Steinbeck.” (Chicago Daily Tribune)


John Ernst Steinbeck s-a nascut la 27 februarie 1902 in Salinas, California. Intre 1918 si 1925 urmeaza, cu intreruperi, cursurile Universitatii Stanford. Dupa ce mai multe schite ii sint respinse, Steinbeck debuteaza in 1929 cu un roman, Cupa de aur, al carui protagonist este piratul Henry Morgan. In 1932 publica volumul de nuvele Pasunile Raiului, inspirat din viata fermierilor din Valea Salinas. Un an mai tirziu, ii apare romanul Catre un zeu necunoscut, iar in 1935, Cartierul Tortilla, urmate de Batalia (1936) si clasicul Oameni si soareci (1937), ecranizat in repetate rinduri. In 1938 vede lumina tiparului volumul de nuvele Valea lunga. Pentru Fructele miniei (1939) i se decerneaza Premiul Pulitzer. In urmatoarele doua decenii publica Nopti fara luna (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul ratacit (1947), Perla (1947), La rasarit de Eden (1952), cartea sa cea mai indragita, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pépin al IV‑lea (1957) si Iarna vrajbei noastre (1961). In 1962, in urma unui lung periplu prin patruzeci de state americane in compania catelului sau, Charley, scrie volumul Eu si Charley descoperim America. In acelasi an i se decerneaza Premiul Nobel pentru Literatura. John Steinbeck a mai scris eseuri (America si americanii), reportaje, scenarii de film (printre acestea numarindu-se si celebrul Viva Zapata). A incetat din viata la 20 decembrie 1968.