Spiridusul din nuc - Maria Ionita

Ilustratiile din interior si de pe coperta: Laura Fischer

„Razboiul se terminase si barbatii se intorceau acasa unul cate unul. Lumea se bucura de pace, dar foametea era mare. Copiii plecau in camp, plecau prin livezi, plecau prin gradini, unde mai gaseau ceva cu care sa isi astampere foamea.

Intr‑un varf de deal crestea un nuc falnic. Copiii mergeau si se bucurau de nucile lui. Oamenii arau campurile, semanau, dar de nuc nimanui nu ii pasa. Copiii cum cresteau, erau pusi la lucru, iar nucul era in lumea lui cu pasarile care mancau nucile si le imprastiau peste tot. Carduri de ciori se opreau in coroana lui si faceau prapad. Din nucile cazute peste tot se nascu o padure. Oamenii n‑au bagat‑o in seama, insa cand nucii tineri dadura rod, alti copii incepura sa o viziteze.

Aproape de deal traia o femeie cu copilul ei. Barbatul nu i se intorsese din razboi si ea nu se mai maritase. Copilului, grozav ce‑i placeau nucile. Abia astepta sa se coaca si el deja urca dealul. La nuci! Pe timp frumos, baiatul intra in padurea de nuci, fiindca incepusera sa se coaca nucile. Le culegea de pe jos, le spargea in maini, deoarece aveau coaja subtire, si manca miezul cu lacomie.

Deodata, se trezi langa el cu un mosneag.

— Cine esti tu, copile?

— Eu... sunt Mancatorul de Nuci.

— Iti plac nucile?

— Imi plac!

Batranul scoase la iveala din san o nuca din arama si zise:

— Iti dau nuca aceasta din arama si te rog sa o bagi in pamant, dar pamantul sa fie al tau de drept si... a ta sa fie!

Baiatul a fugit acasa si s-a dus direct la locul lor. Locul nu mai era lucrat, tatal lui, daca murise in razboi... maica‑sa il daduse sa‑l coseasca un neam, iar ei, in schimb, ii dadeau lapte. Cu laptele acela crescuse el. Baiatul stia unde era locul lor. Se duse la mijlocul locului si baga nuca in pamant. A doua zi de dimineata, din nuca crescu un nuc din arama, care ii ajungea pana la brau. Fugi la maica‑sa si‑i spuse:

— Mama, haide repede, ca sa vezi o minune!

Maica‑sa lasa lucrul din mana si se lua dupa copil, pana cand ajunse langa nuc. Baiatul ii povesti tot, iar maica‑sa ii spuse:

— Minuni de‑astea n‑au mai fost. Sa tacem si sa vedem ce o sa mai fie.

Dar seara se culcara amandoi sub nuc, ca sa il pazeasca. Si cand s‑au trezit dimineata, nucul ajunsese cu coroana pana la nori.

A doua zi, femeia grai:

— Du‑te, dragul mamei, la nucul de pe deal si vezi ce ti‑a zice mosneagul.

Baiatul pleca. Odata ajuns aproape de nuc, veni si mosneagul si‑i zise:

— A crescut nucul. A ajuns pana la nori! Acum face randuiala in lumea norilor. Lasa‑l! Insa azi iti voi da... Uite! spuse el si scoase din san o nuca din argint. Du‑te acasa si pune‑o in pamant.

Baiatul porni si o baga in pamant, apoi pleca spre casa. A doua zi dimineata, din nuca rasari un nuc din argint, care crescu, crescu, rodi, iar toamna, cand incepura sa cada nucile, unde cadea nuca, cresteau ziduri, unde cadea nuca, cresteau turnuri inalte si in varful celui mai inalt turn era o oglinda din argint, care se rotea dupa soare si in care se oglindeau anotimpurile.”

Cuprins

Lemir Imparat

Fata vantului

Paraul serpilor

Moara zanelor

Floarea-Florilor

Teiul Floritei

Dealul dovleacului

Podul fugii

Gura Dumitrei

Vraja ursitoarelor

Cucuruzii de brad

Valva ursilor

Fantana de leac

Mileana

Omul Padurii

Din lumea spiridusilor

Spiridusul din nuc

MARIA IONITA (n. 10 ianuarie 1937, Cojocna/Cluj – 2023, Maguri-Racatau) a fost poeta, prozatoare (specializata in literatura pentru copii) si etnolog (autoare a mai multor culegeri de folclor din zona Muntilor Apuseni). Absolventa a Facultatii de Filologie-Istorie Cluj. Debut absolut in Faclia. Volume publicate: Flori din Apuseni, folclor poetic din zona Somesului Mic, 1978; Podul de piatra s-a daramat (roman), 1980; Cartea Valvelor (culegere de folclor), 1982; Legende din Tara Motilor, 1983; Calea Domnitei (roman), 1987; Drumul Uriesilor (culegere de folclor), 1986; Zanele din Cetatea Ghiurbercului (roman), 2001; Versuri, 2002; De unde se adapa curcubeul (culegere de folclor din zona Clujului), 2002; Lavita de piatra (povestiri), 2003; Drumul Apei (roman), 2003; Spinii de pe Dealul de Lut (roman), 2004; Zidul de ceata (povestiri), 2008; Curg norii pe sus, versuri, 2009; Strada Fericirii (roman), 2010; La fantana de sub apa (versuri), 2010; Darul muntelui (povestiri), 2014; Nana (povestiri), 2014; Cu noaptea de mana (versuri), 2015; Focu-i supararea apei (versuri), 2017; Trandafirul verde (roman), 2020; Spiridusul din nuc (cu ilustratii de Laura Fischer, 2022).