Submarinul karmei - Paul Gorban

Claudiu Komartin: „Citind Submarinul karmei, mi-am spus: iata ca printre autorii de dupa 2000 exista un urmas al magistrului Mihai Ursachi; acelasi aer tare – de legenda si feerie, de mister si senzorialitate, de provocare lingvistica si esente dogoritoare – se gaseste in ce a scris mai bun si mai convingator Paul Gorban, poet tot mai bun (a se citi: tot mai stapan pe uneltele sale) de la o carte la alta, ale carui intuitii poetice compun, pe de alta parte, ca la Iustin Panta, o poezie a gandurilor care linistesc/nelinistesc… Inima acestui poet generos inoata, dupa spusele sale, ca o papusa voodoo pe fundul unui lac de argint – a fost de ajuns sa intalnesc aceasta imagine ca sa stiu ca am gasit in Submarinul karmei o poezie meditativa, labirintica si profund umana, infuzata de atmosfera livresca si revigoranta a catorva dintre poetii pe care ii admir inca din adolescenta. Energia poemelor «karmice» ale lui Paul Gorban indeamna cititorul sa recunoasca (si sa se infrupte din) desfatarile unei robusteti sufletesti pe care, in vremurile acestea, suntem prea adesea tentati sa o credem pierduta.”
Felix Nicolau: „Cu submarinul lui karmic, poetul traverseaza toate zodiile poetice. Statuile au miros, aparatul de fotografiat face poze olfactive, autobuzele si strazile au guri, o biserica se cocoata pe un bloc, drumurile au talpi si tot asa. O privire adamica reinventeaza lumea, o deviaza de la rutina ei scamosata. E minunat ca se mai gasesc suflete atat de increzatoare in personificare si metafora, capabile sa dialogheze cu Poezia ca si cum aceasta ar fi o mamzela delicata si sturlubatica, totdeodata.”
Lucian Alecsa: „Chiar daca face parte din plutonul poetilor douamiisti, Paul Gorban scrie o poezie ce se delimiteaza de teritoriul minimalismului, biografismul antrenat in materia lirica nu sufoca versurile cu tot felul de note personale, ce pot, la un moment dat, impotmoli verbul poetic in hatisul redundantei, poetul isi foloseste unele note biografice mai mult aluziv, le incorporeaza in structura metaforei fara a le mai face vizibile pe parcursul discursului poetic. Fiecare poem are identitatea lui, este lucrat pe cate o matrice aparte, nu poate fi vorba de vreo multiplicare de stari, tocmai in acest mod de tratare a poeziei consta originalitatea volumului lui Paul Gorban.”