Tara bunicii. Mit si realitate - Judith Edwards

La ce ne gandim cand vorbim despre bunici: la o bunicuta cu obrajii rosii ca marul care  tricoteaza in balansoarul ei sau la lupul inspaimantator din  Scufita Rosie?  Bazandu-se pe cei treizeci si cinci  de ani  de experienta clinica, autoarea ne conduce  intr-o calatorie prin Tara  bunicii, un tinut plin de mituri, unde stereotipurile se ciocnesc de  realitate, invitandu-ne sa ne gandim la ce inseamna sa fii bunica si cum a evoluat acest rol. Prin explorarea legaturii dintre personalitate, cultura si istoria familiei prezentate in  studiile de caz, avem acces la semnificatiile, motivele si posibilitatile din spatele miturilor si realitatilor traite de femeile din intreaga lume.

JUDITH  EDWARDS este  psihoterapeut pentru copii  si adolescenti si supervizor si a predat diverse cursuri la Clinica  Tavistock, unde a lucrat din  anii  1980.  Fost  editor al Journal of Child Psychotherapy, a publicat numeroase articole si carti.

Ce inseamna bunica „suficient de buna“ in  lumea reala? Poate ca fiicele  si fiii adulti produc nepotii pentru a le oferi  parintilor lor placerea pe care ei insisi poate nu reusesc sa le-o  ofere intr-un mod constant. Asteptarile parentale nerealiste pot  provoca regret, dar poate exista incantare in a le oferi  bunicilor aceste fiinte umane nou-formate. Poate ca  si  bunicii simt usurare pentru ca reusesc sa ofere  nepotilor dragostea neconditionata pe care  e posibil sa nu fi reusit s-o ofere copiilor lor. Pare ca toata lumea castiga, nu? - Judith Edwards
  
Legatura cu bunicii poate fi satisfacatoare pentru ambele generatii. De obicei, bunicii nu sunt atat de prinsi in rutinele de zi cu zi si au mai  mult timp sa asculte, sa observe si sa se ocupe de lucruri marunte  decat parintii  ocupati. Bunicii pot  reflecta si transmite nepotilor cunostinte culturale, precum si traditii familiale si comunitare.- Judith Edwards