Teoria relativitatii pe intelesul tuturor - Albert Einstein

Traducere: Ilie Parvu

 

1905 a fost un an miraculos pentru stiinta. Albert Einstein publica trei lucrari: una tinand inca de domeniul fizicii clasice (in care da o descriere a miscarii browniene), o alta despre efectul fotoelectric (si care avea sa stea la baza dezvoltarii ulterioare a mecanicii cuantice) si, in fine, articolul aparut in Zeitschrift für Physik, „Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare“, actul de nastere al teoriei relativitatii. Unsprezece ani mai tarziu, Einstein largeste cadrul initial al teoriei (relativitatea restransa) intr-o descriere care include si campul gravitational (relativitatea generala) si care modifica inca mai violent perceptia comuna asupra realitatii.

In 1917, Einstein publica singura sa lucrare in care prezinta publicului larg ideile ce stau la baza recentelor sale rezultate: Teoria relativitatii pe intelesul tuturor. Cartea, remarcabila prin simplitate si claritate, e marturia capacitatii lui Einstein de a privi lumea fara idei stiintifice preconcepute si de a ajunge pana la esenta ultima a lucrurilor, in punctul in care intuitia incearca sa surprinda principiile fizicii, iar imaginatia construieste experimente mintale sugestive. Teoria relativitatii pe intelesul tuturor e o marturie exceptionala pentru fizicieni si, in acelasi timp, laboratorul gandirii lui Einstein in care pot patrunde si cei neinitiati.

„Scopul acestei mici carti este de a inlesni intelegerea cat mai exacta a teoriei relativitatii pentru cei care se intereseaza din perspectiva general-stiintifica, filozofica, de teorie, dar nu stapanesc aparatul matematic al fizicii teoretice.“ (Albert EINSTEIN)

 

ALBERT EINSTEIN s-a nascut la Ulm, in Germania, la 14 martie 1879. A studiat matematica si fizica la Scoala Politehnica Federala din Zurich intre 1896 si 1900. In anii 1902–1908 a lucrat ca expert la Oficiul Federal de Patente din Berna si a publicat lucrari ce au atras atentia lumii stiintifice, printre care prima lucrare despre teoria speciala a relativitatii in 1905. In anii 1908–1914 a fost profesor de fizica teoretica la universitatile din Berna, Zurich si Praga. In 1913 este ales membru al Academiei Prusiene de Stiinte si numit director al Institutului de Fizica al Societatii „Imparatul Wilhelm“ din Berlin, functie pe care o pastreaza pana in 1933. Dupa publicarea teoriei generale a relativitatii in anii primului razboi mondial si confirmarea uneia dintre predictiile ei de catre expeditia astronomica a Societatii Regale de Stiinte din Londra (1919), devine cel mai cunoscut om de stiinta al vremii sale. O data cu instaurarea regimului national-socialist, Einstein isi da demisia din Academia Prusiana de stiinte si paraseste definitiv Germania, stabilindu-se la Princeton, in Statele Unite ale Americii. In ultima parte a vietii, Einstein este recunoscut nu numai drept cea mai mare autoritate din fizica teoretica, ci si ca un mare umanist care incorporeaza in mod exemplar prin actiunea lui sociala si culturala, prin luarile sale de pozitie in problemele vietii publice spiritul libertatii, al justitiei sociale, respectul pentru demnitatea fiintei umane. Moare la 18 aprilie 1955, la 76 de ani. 
Scrierile de interes general ale lui Einstein sunt reunite in doua volume: Mein Weltbild (1931) si Out of my Later Years (1950). In 1917, Einstein publica prima expunere a teoriei speciale si generale a relativitatii „pe intelesul tuturor“.