Therese Desqueyroux - Francois Mauriac

În clipa aceea Bernard simţi din plin bucuria triumfului: în această seară a ajuns în sfârşit să domine femeia care întotdeauna îl intimidase şi umilise; acum e rândul eisă se simtă dispreţuită!“

Pentru a evita scandalul, Bernard, soţul Thérèsei Desqueyroux, o dezvinovăţeşte, la procesul unde aceasta e acuzată chiar de otrăvirea lui, dar apoi, la întoarcerea acasă, o închide în dormitorul ei, unde femeia va trăi doar cu vin şi cu ţigări. După un timp, o aduce la un dineu, iar silueta ei scheletică îi şochează pe invitaţi. Într-un lung monolog interior, Thérèse examinează motivele care au condus-o la tentativa de omor asupra lui Bernard. Thérèse e mândră de inteligenţa şi de înţelepciunea cu care se crede înzestrată, în timp ce soţul ei, departe de a încerca să o înţeleagă, foloseşte o strategie elaborată pentru a-i înfrânge voinţa.

Cele mai citite cărţi, de la clasici la contemporani. Colecţia Carte de Buzunar – un refugiu în lectură, oricând, oriunde, între două destinaţii, la un ceai sau în autobuz.

François Mauriac (1885 1970), romancier, poet, jurnalist şi eseist francez, membru al Academiei Franceze, a primit în 1952 Premiul Nobel pentru Literatură. 
Mauriac a mai fost laureat al Marelui Premiu al Romanului acordat de Academia Franceză, în 1925, şi a primit titlul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare în 1958. Nobelul i-a fost acordat „pentru profunda sa intuiţie spirituală şi pentru intensitatea artistică cu care a dezvăluit în romanele sale drama existenţei umane“.
Thérèse Desqueyroux (1927) se bazează pe o ştire de ziar despre o femeie care a încercat să-şi otrăvească soţul cu tratamentul Fowler – o soluţie de arsenic. Într-un lung monolog interior, femeia examinează motivele care au condus-o la tentativa de omor – de la apăsarea obligaţiilor materne la viaţa sufocantă alături de soţul ei, Bernard, a cărui singură pasiune pare a fi vânătoarea. Personajul apare şi în alte romane ale lui Mauriac, precum Sfârşitul nopţii (1935) şi în povestirile Thérèse chez le docteur (1933) şi Thérèse à l\'hôtel (1933).
Printre cele mai cunoscute scrieri ale lui François Mauriac se mai numără Sărutul dat leprosului (1922; romanul care i-a adus celebritatea), Génitrix (1923), Pustiul dragostei (1925), Destine (1928), Cuibul de vipere (1932), Căile mării (1939), La Pharisienne (1941), Galigaï (1952), Un adolescent de altădată (1969). O serie de opere complete ale lui Mauriac a fost publicată în 12 volume, între 1950 şi 1956.