Timpuri, in goana - Mada Cazali

Timpuri, in goana ne aduce in prim plan un caz greu de deslusit – cinci oameni ucisi si o faptura ciudata. Curiozitatea si atentia ne sunt retinute in mod evident de aceasta intriga colosala, de supozitii, interes pentru elucidarea cazului si pentru descoperirea acestei femei misterioase, Magdalena. Cine este ea si ce se ascunde in spatele unui chip „perturbat” de masca unui strident machiaj? Care poate fi legatura dintre descrierile substantiale adresate concretului puse in antiteza cu imaginea poetica a femeii-mister, a naturii, a intimitatii dar si a amintirii poetice lasate sa incruzeasca sufletul in timp? - „Investigam un numar de omucideri care sunt aparent legate de un incident intamplat candva in 1987, in lagarul de refugiati de la Traiskirchen, in Austria…”, „Ea, Gabriela Magdalena, era acum, la 35 de ani, o femeie care isi alegea relatiile cu atentia unui bijutier… Se privi in oglinda stil venetian, fixata pe un scrin suport. Ca intr-un ritual yogin, isi trecu palmele peste sani si solduri lasandu-le sa atinga coapsele, desprafuindu-le parca de energiile zilei stinse in valurile intunecate…”
Ca si cum n-ar fi fost de ajuns pierderea subtila a cititorului in labirintul acestor stiluri literare inconfundabile, romanul nostru poposeste acum si la marginea vietii ofiterului de serviciu, investigatorul nostru care, nu numai ca ne ajuta sa rezolvam cazul multiplelor crime, ci ne este infatisat ca un personaj vulnerabil, ca un om simplu cu probleme de familie, cu o sotie instabila psihic si cu ganduri istovitoare pentru un om-cheie in elucidarea unui caz grav de crima atroce. Cum face fata personajul nostru celor doua lumi prin care se scalda zi de zi? Cum il ajuta statutul social sa-si depaseasca slabiciunile emotionale in fata unui tumult provocat de intamplari care mai de care mai vulcanice?
Stilul inconfundabil al scriitoarei noastre omniprezente in actiunea relatata la persoana a III-a, ne duce cu gandul la analiza dinamicii vietii cotidiene, ne portretizeaza o posibila societate in care ne regasim, pe strazile cu intamplari stranii pe care poposim. Ne inunda cu informatie precisa si rapida despre starea de fapt, ca intr-o relatare jurnalistica de la fata locului. Uratul situatiei cotidiene descrisa in stil detectiv, se armonizeaza subit prin folosirea persoanei I in cazul introspectiilor personajelor, a jurnalului personal care parca ne transpune intr-o alta lume de basm, cu versuri si amintiri poetice. Un nivel existential aparent detasat de restul dinamicii propriu-zise, ce insa vine in sprijin in mod miraculos in rezolvarea cazurilor descrise.
Un stil multidisciplinar, greu de abordat pentru un scriitor, pe care d-na Cazali il stapaneste cu desavarsire, prezentandu-ni-l cu o usurinta si o simplitate demne de marile romane ale istoriei literare.
Recomand cu caldura romanele scriitoarei Mada Cazali, scrieri pline de suspans, dinamism si poezie.
Ana-Lucretia Nedelcu