Turnul nebunilor. Trilogia Husita, partea I - Andrzej Sapkowski

Autorul fenomenului WITCHER ne propune o serie noua, al carei protagonist porneste intr-o aventura de proportii epice prin Boemia secolului al XV-lea, in plina epoca a Razboaielor Husite.

Reinmar din Bielawa, cunoscut si ca Reynevan, e, potrivit unora, un vraci si un vrajitor fara pereche sau, conform altora, doar un mare sarlatan. Cand o neghiobie de proportii il sileste sa-si paraseasca orasul, se trezeste ca pe urmele lui pornesc nu doar vrajmasii sai care vor razbunare, ci si oamenii Inchizitiei.

Intr-o perioada in care tensiunile dintre husiti si Biserica Catolica ating apogeul, iar razboiul e pe punctul de a izbucni, peregrinarile sale il poarta pe Reynevan spre Turnul Nebunilor, un azil pentru cei care au luat-o razna sau care doar gandesc altfel si pun la indoiala oranduirea sociala.

In curand, Reynevan va descoperi ca, probabil, nu e nimic mai dificil decat sa nu-si piarda mintile.

„O poveste fascinanta, tesuta cu sarcasm si plina de sex, moarte, magie si nebunie.“ Joe Abercrombie 

„Asa trebuie scris un fantasy istoric!“ Publishers Weekly

„Reynevan era vesel si fericit. Era plin de bucurie si se simtea incantat de frumusetea tuturor lucrurilor care il inconjurau. Frumoasa era si valea Oławei superioare, serpuind printre dealurile verzi. Frumos pasea pe drumul de pe malul raului armasarul murg indesat, primit in dar de la canonicul Otto Beess. Incantator canta sturzul printre ramurile copacilor, inca si mai incantator, ciocarlia prin lunci. Albinele zumzaiau vesele, bondarii si mustele bazaiau cu voiosie. Zefirul care adia dinspre dealuri aducea o mireasma imbatatoare ‒ cand de iasomie, cand de lemn-cainesc. Se zareau si ceva balegi, ce-i drept, semn ca in apropiere erau asezari omenesti. Reynevan era vesel si fericit. Avea si motive. […] Pe langa armasarul murg cu stea alba in frunte, canonicul Otto ii mai daruise si o punga pentru drum, mult mai grea decat saculetul primit cu o saptamana in urma de la Konrad Kantner. Reynevan a luat punga in mana si si-a dat seama dupa greutatea ei ca inauntru erau nu mai putin de treizeci de grosi praghezi, ceea ce l-a convins inca o data de superioritatea starii clericale fata de cea cavalereasca. Punga aceea i-a schimbat soarta.“