Umbre - Jon Fosse

Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet si dramaturg norvegian. A urmat studii de teoria literaturii, sociologie si filosofie la Universitatea din Bergen. A debutat editorial in 1983 cu romanul Rosu, negru (Raudt, svart) si, ulterior, s-a afirmat in literatura universala contemporana drept cel mai important dramaturg scandinav de dupa Henrik Ibsen, abordand conflicte existentiale fundamentale precum iubirea, gelozia, instrainarea sau singuratatea. Piesele sale – amintind de scrierile unui Samuel Beckett sau Harold Pinter – au fost reprezentate de peste o mie de ori pe scenele din intreaga lume.

Dramaturgul este completat de un romancier la fel de valoros, motiv pentru care Consiliul Nordic i-a conferit in 2015 prestigiosul Premiu pentru Literatura pentru trilogia alcatuita din volumele Insomniac (Andvake, 2007), Visele lui Olav (Olavs draumar, 2012) si Vlaguire (Kveldsvævd, 2014). Un alt proiect romanesc de mare anvergura este Septologia (Septologien): Numele celalalt. Septologie I-II (Det andre namnet. Septologien I-II, 2019), Eu sunt un altul. Septologie III-V (Eg er ein annan. Septologien III-V, 2020) si Un alt nume. Septologie VI-VII (Eit annat namn. Septologien VI-VII, 2021). Dupa decernarea Premiului Nobel pentru Literatura in 2023, a publicat romanul Stralucire (Kvitleik), care abordeaza problematica granitei dintre viata si moarte.

Umbre (Skuggar, 2007) apare ca o piesa profund abstracta si metafizica pe care Fosse o orchestreaza pe linia sensibila dintre viata si moarte. Umbrele-oameni au replici dezarmant de simple, lipsite de semne de punctuatie, prin care dramaturgul forteaza granitele limbajului, reusind sa creeze o piesa despre iubire, spatiu, timp, care ofera, totodata, libertate regizorilor pentru interpretarea textului pe scena. (…) Scriitura lui Fosse se apropie de muzica si se moduleaza aproape dupa aceasta, prin tacerile dintre cuvinte – adesea monosilabice sau bisilabice –, prin acele pauze de diferite intervale sau prin cuvintele si sintagmele repetitive care, impreuna, muzicalizeaza textul literar, fie el dramatic sau romanesc.

Sanda Tomescu Baciu

Piesa Umbre se desfasoara intr-un singur act, fiind scrisa ca un intreg, fara nicio intrerupere, cu exceptia tacerilor/pauzelor, iar asta ii confera o anumita intensitate si profunzime. Umbre are propriul sau univers, deschis, clar, dar, in acelasi timp, tulburator si derutant. Personajele umbre prind viata si capata o identitate, dar acestea nu se schimba, nu evolueaza sau involueaza; raman aceleasi pe tot parcursul piesei, sunt o imagine a complexitatii fiintei umane. Ele nu au nevoie sa-si justifice existenta, ci mai degraba sa devina constiente de realitatea din jurul lor.

Anamaria Babias-Ciobanu