Un alt oras, o alta istorie (jurnalul unui dependent de calatorii) - Tino Neacsu

Am fost fascinat dintotdeauna de expeditii si de calatorii si poate de aceea mi‑am dorit sa pot si eu sa merg peste mari si tari ‑ de unul singur, cu prietenii sau cu grupuri organizate – pentru a vedea cu ochii mei locurile prin care au trait sau au trecut figuri istorice de ieri sau celebritati de azi, sa vizitez catedrale si fortarete, sa admir castele, palate si catedrale medievale sau sa ma bucur de peisajele pe care natura ni le‑a daruit din plin. Am mancat ceea ce era specific fiecarui loc in care am avut privilegiul sa ajung si am tinut neaparat sa intru in acele mari piete alimentare in care vezi cu adevarat viata asa cum este, dincolo de stralucirea, uneori falsa, a traseelor turistice. M‑am intalnit cu oameni de toate felurile si, mai mult decat orice, am vrut sa aflu lucruri inedite din cultura si istoria fiecaruia. Am uitat de toate neplacerile legate de zboruri intarziate, de hoteluri proaste, de oameni mai putin politicosi sau de propriile mele limite si am pastrat in minte doar ceea ce a fost frumos.

In volumul „Filme, carti, vacante si o pandemie” (2024) am scris despre „aventurile” mele din Riga, Vilnius și Tallinn, Antalya, Tenerife și Gran Canaria, Brașov, Edirne și Istanbul, Bretania, Normandia şi Paris, Praga și Karlovy Vary, Madrid și Barcelona, Sveti Vlas și Burgas, Hurghada, Luxor și Cairo, Halkidiki si Nikiti, capitala Peninsulei Sithonia. Hazardul a facut sa ajung iarasi in cateva din locurile acestea si sa pot vedea ceea ce nu reusisem de prima data.