Un tipat de paun - Eugen Todoran

Asimilandu-mi pana la contopire cele „Trei fete” ale lui Blaga:

„Copilul rade:

Intelepciunea si iubirea mea e jocul!

Tanarul canta:

Jocul si intelepciunea mea-i iubirea!

Batranul tace:

Iubirea si jocul meu e intelepciunea!”,

am stat in povesti (asa se spune in Ardeal!) cu Maja dar si cu celelalte personaje pe care le veti cunoaste daca veti citi, cu aplecare rabdatoare si participativa, paginile ce urmeaza.

La inceput a fost un joc, amintirile reale inscrise in ADN-ul meu existential si deopotriva alunecarea voita in imaginar s-au cerut a fi impartasite. Experienta de om de teatru si televiziune m-a indrumat spre relatarea filmica a acestor incursiuni in memorie, in real si in imaginar.

Termenii din limbajul tehnic cinematografic: secventa - ca parte dintr-un intreg, flash-back-ul trimiterea intr-un timp anterior, traveling-ul - miscare lenta, egala, cursiva de aparat pentru a sugera o panoramare din  erspectiva privitorului, unghi plonjat, panoramice, diferite dimensiuni ale cadrului raportate la inaltimea omului: PP-prim plan, PG-plan general, GP-gros plan, PD-plan detaliu, sunt termenii specifici procedeelor de filmare, alesi in mod aleatoriu, care isi propun doar sa sugereze o posibila si foarte subiectiva filmare imaginara… Doar atat! (E. T.)

N. A. 2

Sugestiile cromatice din preambulul secventelor alese in mod arbitrar „coloreaza” imaginile prin transpunerea de fapt a starii emotionale declansate de poveste. In esenta, culorile vehiculeaza intelesuri codificate, tabu-uri, prejudecati, carora ne supunem (fara sa stim uneori), care ne influenteaza de la mediul ambiental, comportamental, limbajul, chiar si imaginarul oniric.

Culorile sunt intr-o continua preschimbare alchimica, pornind de la cele de baza, trecand prin cele complementare, ajungand la interminabile nuante si chiar non-culori (alb/negru).

Lumea, viata este colorata… totul este sa inveti sa privesti in culori, sa le simti vibratia, chiar daca perceptia lor difera de la privitor la privitor. In aceasta calatorie in care v-am invitat toate simturile intentia a fost sa va sugeram ca, in trairea realitatii, chiar si a visului, colorate real si imaginar, punctul de sprijin imuabil este convingerea legarii noastre ca fiinte traitoare pe Terra de planul suprem al Divinitatii, prin credinta.

Cu alte cuvinte sa te contopesti cu realitatea vietii prezente, aspirand permanent spre o inaltare spirituala (MJT).

∞ - Nota explicativa

Nu este o eroare de tipar ci un simbol al infinitului, numit si nodul eternitatii, nodul dragostei sau nodul mistic; este simbolul unitatii in dualitate, reprezinta echilibru si armonizare, de la echilibrul cosmic pana la cel intim. Este semnul de legatura dintre numele celor doi povestitori.

Cuvânt înainte:

O fraţeasca prietenie m-a legat inca din facultate de majoritatea colegilor din promoţia noastra - supranumita „de aur” (IATC 1952-1956) - sentiment dovedit trainic dupa 60 de ani de la absolvire si la care se adauga duioasa tandreţea - cand imi amintesc de cei mulţi disparuţi dintre noi - sau materna ingrijorare cand ma gandesc la prea puţinii ramasi...

Am fost o promoţie rasfaţata de muze; doi dintre colegii mei si-au continuat studiile devenind regizori, alţi caţiva s-au apucat de scris - discret sau la vedere. Un astfel de neastamparat care a rascolit mereu comorile muzelor in cautarea creaţiei este prietenul meu, Eugen Todoran.

Candva l-am aplaudat ca actor - apoi ca regizor - si sper ca o sa-l pot lauda si ca autor, pe taram literar unde s-a aventurat impreuna cu soţia sa, Marie-Jeanne.

Sanda Toma, actriţa a Teatrului Naţional Bucuresti

Cuvinte despre:

Eugen:

Modestia curata a copilului nascut pe malurile Muresului, sensibilitatea profunda descoperita in contopirea sa cu arta teatrala pana la atingerea performanţei regizorale multipremiate. Ardelean cu har si iubire de inteligenţa si frumos, iscoditor subtil in abisurile trairilor omenesti.

Marie-Jeanne:

Sub impresia de modestie se ascunde tenacele scorpion, hipersensibil, fidel, cu o anume nobleţe luminoasa, inteligenta, complexa. Ma gandesc, la finalul lecturii acestui roman, strabatuta de un sentiment tulburator, ca, in adancuri, am asistat la citirea unei partituri in care muzica rezona in mine si ma cucerise prin forţa si talentul interpreţilor ce si-au facut din inlanţuirea sufletelor lor... un destin.

Alexandra Orban, Realizator de Teatru si Film, Televiziunea Romana