Universalism romanesc - Sandu Tudor

 

”Va trebui sa ne desmeticim odata, sa intelegem ca toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite daca uitam adevarurile spirituale fundamentale. Toata mizeria noastra de azi se reduce la mizerie sufleteasca, nu economica. Nu ne putem da seama, caci am uitat de mult acest adevar: cat castiga omul, din punct de vedere practic si imediat, privindu-si interesele lui sub lumina inalta a unor adevaruri vesnice. Pentru o viata politica noua, putina ordine si claritate launtrica... Intai gospodaria launtrica, a fiecaruia. Iata cerinta primordiala a politicii de maine. Acest adevar intim sufletesc, spiritual, al fiecaruia, de fiece clipa trebuie adunat, intarit, realizat. El e garantia cetatii viitoare. (...)
A fi Roman nu inseamna sa ai numai un sir de parinti ce au devenit tarana, care azi disparuti s-au amestecat cu pamantul. A fi Roman nu inseamna numai sa ai toate drepturile si hrisoavele care sa-ti dea mandria de a trai slobod dupa capul si interesele tale, o viata la intamplare. A fi Roman inseamna sa ai in inima gandul si veghea limpede a datoriei celei mari, care iti spune ca nu te-ai nascut numai pentru tine insuti, ci pentru a pastra, cu fiecare clipa a ta, ceva mai mult decat tine si toti la un loc, focul de duh al neamului. A fi Roman inseamna, deci, sa porti in tine sufletul de veci al romanismului, sufletul istoric viu, cu care ai vazut nascandu-se, propasind, marindu-se si infrumusetandu-se cetati, manastiri, fapte si opere ale spiritului. A fi Roman inseamna sa fi aparat constient, fara incetare, de-a lungul veacurilor, cu indarjire, cu rabdare, cu inflacarare, cu sfintenie, comoara de lumina daruita omului acestor meleaguri de bunul Dumnezeu.” (Sandu Tudor)
”In ultima instanta gandirea romaneasca a lui Sandu Tudor, asa cum rezulta din publicistica sa, se inscrie in cei cativa parametri caracteristici generatiei ’27, chiar daca, fiind nascut in 1896, acesta este mai in varsta cu aproximativ un deceniu decat Eliade, Noica – alti doi semnatari in Credinta –, Vulcanescu & co., fiind mai aproape de generatia lui Nae Ionescu, nascut in 1890, pe care-l frecventa si admira. Principial, Sandu Tudor pare sa considere despre sine ca este apolitic. El este profund atasat ortodoxiei, este impotriva culturii politice revolutionare franceze, care avea sa aduca la noi atat pasoptismul, cat si bonjuristii, este regalist, este autohtonist. Este autohtonist, dar, nota bene: scrie cu o surprinzatoare dezinvoltura si intuitie despre necesitatea regasirii unei identitati romanesti in concertul unei viitoare Europe unite, identitate pe care o numeste universalism romanesc...” (Marius Vasileanu)