Viata si Acatistul Sfantului Cuvios Chiriac de la Tazlau

Sfantul Cuvios Chiriac de la Tazlau este sarbatorit de Biserica Ortodoxa Romana la 9 septembrie.
Sfantul Cuvios Chiriac s-a nascut la inceputul secolului al XVII-lea intr-o familie de credinciosi din satul Mesteacan, din tinutul Neamtului. De mic copil, fiind luat de catre parinti la sfintele slujbe de la Manastirea Tazlau, a simtit ca sufletul „i se intraripeaza cu dumnezeiescul dor, pentru care, luand binecuvantare parinteasca, a intrat din frageda tinerete in obstea acestei manastiri. A deprins viata monahala, apoi a primit ingerescul chip al calugariei. Aici el a dat dovada de multa dragoste si ravna duhovniceasca, devenind un ales lucrator al smereniei intru ascultare, al rugaciunii neincetate si al postirii indelungate. Dupa putina vreme a fost hirotonit, fara voia lui, diacon si preot, devenind in scurta vreme un iscusit povatuitor de suflete. Dorul pentru o nevointa mai aspra l-a facut sa se retraga in pustnicie intr-o pestera de pe Magura Tazlaului, unde s-a os-tenit in privegheri de toata noaptea, rabdand si biruind frigul cumplit si ispitele diavolesti. Dobandind darul rugaciunii curate, al vindecarii bolilor si al izgonirii demonilor, el devine foarte cautat de catre multimile de calugari si credinciosi. Cuviosul a fost si un adevarat aparator si marturisitor al dreptei credinte, pastrand aprinsa flacara Ortodoxiei in tot tinutul Neamtului.
Urcand in scurt timp pe treptele sfinteniei, multora le aducea folos duhovnicesc prin vietuirea sa aleasa, prin rugaciunile si sfaturile sale, deoarece era binecuvantat de Dumnezeu cu darul deosebirii gandurilor si s-a aratat facator de minuni inca din timpul vietii.
A trecut la Domnul in jurul anului 1660, fiind inmormantat in pridvorul bisericii Manastirii Tazlau.
Inca din timpul vietii, poporul l-a socotit drept sfant, lucru adeverit si de Sfantul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei, care l-a cunoscut si, apoi, i-a sarutat cinstitele moaste, dupa cum insusi marturiseste: „Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau”, iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888, se scrie: „Asemenea, tot intru aceasta vreme, s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac de la Schitul Tazlaul si tare mult s-a luptat impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit”.
Drept marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este aceea ca dupa moarte, trupul fiindu-i dezgropat, a fost gasit nestricat. Cu credinta adanca si cu nadejde vin si astazi sa se inchine la mormantul sau calugari si credinciosi de pretutindeni.
A fost trecut in randul Sfintilor de catre Biserica Ortodoxa Romana in anul 2008, avand zi de pomenire la 9 septembrie.